ICCJ. Decizia nr. 4947/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4947/2010
Dosar nr. 86281/2/2006
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Ministrul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Garda Financiară şi Comisariatul General al Gărzii Financiare, solicitând:
- desfiinţarea deciziilor nr. 304238 din 23 august 2006 şi nr. 304570 din 28 august 2006 emise de Garda Financiară;
- obligarea pârâţilor, în solidar, să îi plătească suma de 11.438 RON ce i se cuvin cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai şi iunie 2006;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 674 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, Ministrul Finanţelor Publice - B.S. şi respinsă acţiunea faţă de aceştia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acţiunea reclamantului, au fost anulate în parte deciziile nr. 303752 din 14 iulie 2006 şi nr. 304474 din 14 august 2006 şi deciziile nr. 302105 din 25 august 2006 şi nr. 302105 din 30 august 2006, au fost obligaţi pârâţii Garda Financiară - Comisariatul General şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către reclamant a sumei de 11.438 RON cu titlu de stimulente pentru activitatea aferentă lunilor mai şi iunie 2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1187 din 3 martie 2009 a admis recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul General şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a fost modificată sentinţa atacată în sensul respingerii ca tardivă a contestaţiei pentru drepturile băneşti aferente lunii mai 2006, a fost casată cu trimitere sentinţa atacată referitor la capătul de cerere privind drepturile băneşti pentru luna iunie 2006.
2. Soluţia instanţei de fond.
După casare, prin sentinţa civilă nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministrul Finanţelor Publice şi Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare şi respinsă cererea faţă de aceştia ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă cererea precizată a reclamantului, a fost anulată, în parte, decizia nr. 304474 din 15 august 2006 emisă de Garda Financiară, respectiv prima poziţie de la pct. 9, a fost anulată decizia nr. 302105 din 30 august 2006 emisă de Garda Financiară şi au fost obligaţi pârâţii Garda Financiară, Comisariatul General al Gărzii Financiare şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la plata către reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând diferenţa stimulentelor aferente lunii iunie 2006.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că prin decizia nr. 304474 din 14 august 2006 emisă de Garda Financiară - Comisariatul General s-au propus stimulente pentru conducerea comisariatelor regionale pentru luna iunie 2006, conform H.G. nr. 1538/2003, anexa nr. 5, cu următoarele precizări cuprinse în „Nota” ce face parte integrantă din prezenta decizie:
„(1) Potrivit pct. 9 din Anexa nr. 3, stimulentul poate fi acordat în cuantum de cel mult 3 salarii;
(2) Fondul de stimulente constituit permite acordarea stimulentului în cuantum de 3 salarii”.
În cazul reclamantului B.M. propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare a fost de 4.000 RON, sumă ce a fost diminuată la 500 RON în etapa aprobării propunerilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin preşedintele acesteia de la acea dată, S.B., printr-o rectificare olografă, sub semnătură, fără o motivare în acest sens şi doar în situaţia reclamantului, în condiţiile în care propunerile au vizat un număr de 18 comisari din cadrul comisariatelor regionale.
S-a considerat că motivarea reprezintă o obligaţie generală aplicabilă oricărui act administrativ şi trebuie să permită instanţei exercitarea controlului jurisdicţional, dar, în speţă, motivele care au determinat diminuarea cuantumului stimulentului pe luna iunie 2006, de la 4.000 RON la 500 RON şi numai în cazul reclamantului, nu au fost indicate.
Pentru că s-a făcut dovada îndeplinirii de către reclamant a criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea stimulentelor cu înscrisurile depuse la dosar, esenţială fiind propunerea comisarului şef al Gărzii Financiare Bucureşti, s-a apreciat că decizia de reducere fără nicio motivare şi fără a fi justificată de neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege este arbitrară, abuzivă şi emisă cu exces de putere în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele Garda Financiară şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
I. În recursul declarat de Garda Financiară se critică soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs se arată că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, stimulentele pot fi acordate funcţionarilor publici, iar conform art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ, soluţionarea contestaţiilor este de competenţa ordonatorilor de credite, iar măsurile dispuse pot fi contestate în faţa instanţelor judecătoreşti.
De aceea, se consideră că instanţa de fond trebuie să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei adresei din 28 august 2006 prin care i-a fost comunicat reclamantului modul de soluţionare a contestaţiei.
Prin decizia nr. 1187 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit numai posibilitatea acordării de stimulente şi că revine reclamantului sarcina de a dovedi îndeplinirea acestor criterii pentru luna iunie 2006, iar cu înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond nu s-a probat îndeplinirea acestor criterii.
Referitor la cuantumul lunar al stimulentelor, în Normele metodologice prevăzute la Anexa nr. 5 din H.G. nr. 1538/2003 se menţionează că acestea pot fi de cel mult 3 salarii de bază pentru comisarii Gărzii Financiare care contribuie direct la constituirea fondului de stimulente sau care îndeplinesc atribuţii de conducere, coordonare, supraveghere şi control al activităţii operative a Gărzii Financiare.
În ceea ce priveşte înscrisurile depuse la dosar se arată că adresa din 10 aprilie 2008 a Curţii de Conturi a României nu are relevanţă pentru că se referă la perioada 01 februarie 2006 - 31 martie 2006, descărcarea de gestiune se referă la anul 2004, iar raportul de evaluare se referă la anul 2005 şi astfel reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii în luna iunie 2006.
Pentru că Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală este competent să acorde stimulente pentru comisarul şef al Comisariatului Municipiului Bucureşti, Garda Financiară - Comisariatul General nu putea fi obligat la acordarea stimulentelor către intimatul-reclamant.
II. În recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Se invocă dispoziţiile Cap. IV pct. 9 din H.G. nr. 1538/2003 şi că acestea nu stabilesc obligativitatea acordării stimulentelor, iar reclamantul avea obligaţia să dovedească îndeplinirea criteriilor cuprinse în Cap. III pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003.
Instanţa de fond a avut în vedere simple susţineri ale reclamantului că a îndeplinit criteriile prevăzute de lege, pentru că înscrisurile depuse nu fac această dovadă.
În ceea ce priveşte obligarea la plată către intimatul-reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând diferite stimulente pentru luna iunie 2006, este criticată soluţia instanţei de fond pentru că instanţa de fond nu era în măsură să aprecieze dacă un angajat al Gărzii Financiare îndeplinea sau nu criteriile în vederea acordării stimulentelor şi în ce cuantum.
Oricum, aceste drepturi băneşti sunt plătite efectiv de către unitatea angajatoare, respectiv Garda Financiară, întrucât fondurile de stimulente sunt constituite la nivelul instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea reclamantul.
S-a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente, având în vedere că, în esenţă, criticile vizează aceleaşi aspecte:
Reclamantul, în calitatea sa de comisar şef al Comisariatului Regional Bucureşti al Gărzii Financiare, putea să beneficieze de stimulente lunare pentru activitatea desfăşurată.
Cu adresa din 14 august 2006, Garda Financiară i-a comunicat acestuia cuantumul stimulentelor pentru luna iunie 2006, iar acesta, în conformitate cu art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, s-a adresat ordonatorului de credit pentru soluţionarea contestaţiei, iar cu adresa din 28 august 2006 s-a comunicat răspunsul la contestaţia adresată ordonatorului de credit.
Faptul că instanţa de fond nu a anulat şi această decizie (nr. 304570 din 28 august 2006) nu prezintă relevanţă, din moment ce a fost anulată prin decizia nr. 304747 din 14 august 2006 şi au fost obligaţi pârâţii la plata acestor stimulente pentru luna iunie 2006.
Referitor la nedovedirea îndeplinirii criteriilor care era condiţie pentru acordarea stimulentelor, criticile din recursuri sunt nefondate.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, îndeplinirea criteriilor a fost dovedită cu chiar propunerea Comisariatului General al Gărzii Financiare de acordare a reclamantului a unui stimulent în sumă de 4.000 RON pentru luna iunie 2006.
Această propunere a fost, în mod nejustificat, abuziv şi nemotivat, cenzurată de Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi care a propus acordarea unor stimulente pentru luna iunie 2006, în cuantum de 500 RON.
Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor cuprinse în Cap. III, pct. 8 din Anexa 5 la H.G. nr. 1538/2003, aşa cum era textul la momentul sesizării instanţei.
Pentru că instanţa de fond a concluzionat că reducerea stimulentelor nu a fost justificată, nu poate fi considerată nelegală soluţia instanţei de fond de plată a diferenţei de 3.500 RON în favoarea reclamantului.
Instanţa de contencios administrativ, atunci când stabileşte că un act administrativ este nelegal, dispune şi obligarea autorităţii sau instituţiei publice să repare prejudiciul cauzat prin emiterea actului administrativ anulat, ceea ce s-a întâmplat şi în cauză.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la plata de către Garda Financiară şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a plăţii stimulentelor, se constată că acestea sunt implicate în plata stimulentelor pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Garda Financiară - Comisariatul General şi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 649 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4944/2010. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 4948/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
