ICCJ. Decizia nr. 4949/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4949/2010
Dosar nr. 671/2/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii R.M. şi R.D. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a soluţiona cererile privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi pe cale de consecinţă, să se dispună obligarea acestuia să le primească cererile de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil, cu obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în data de 01 septembrie 2008, au formulat o primă cerere către Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti, cu solicitarea de a înainta cererea lor către secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău, în vederea stabilirii datei de prezentare pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române însoţită de toate actele necesare potrivit legii, că prin adresa din 12 septembrie 2008 emisă de secţia consulară a Ambasadei României din Republica Moldova au fost informaţi că există un număr foarte mare de solicitări şi că, din cauza spaţiilor limitate în care Ambasada îşi desfăşoară activitatea, vor fi programaţi pentru depunerea cererii, urmând a fi înştiinţaţi pe bază de invitaţie.
Prin sentinţa civilă nr. 1580 din 9 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererilor privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române, a obligat pârâtul să stabilească o dată de primire a cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamanţi, respingând în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au suferit o vătămare în dreptul lor legal şi constituţional la depunerea şi înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, drept reglementat de art. 5 din Constituţie şi art. 101 din Legea nr. 21/1991, deoarece nici până la data judecării cauzei nu le-a fost comunicată data de prezentare la secţia consulară pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Dispoziţiile Legii nr. 21/1991 nu prevăd un termen în care autoritatea pârâtă să proceseze cererile formulate pentru redobândirea cetăţeniei române, ci doar împrejurarea că acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
În aceste condiţii, în sarcina pârâtului există obligaţia soluţionării cererilor în termenul rezonabil consacrat de disp. art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar timpul scurs de la data înregistrării primei cereri a reclamanţilor (01 septembrie 2008) şi până la data sesizării instanţei (26 ianuarie 2009), raportat la cerinţa impusă de legiuitor, în sensul că aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de soluţionare a cererii privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că pentru instanţa de fond nu a avut relevanţă starea obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe deşi tocmai aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situaţia specifică a derulării procedurii consulare sub potenţialul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl învedera şi pe care şi l-a dorit să se atingă în anii următori.
Recurentul mai arată că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un nivel satisfăcător faţă de anii anteriori, prin deschiderea unei locaţii a secţiei consulare a Ambasadei României la Chişinău. Dar acumularea cererilor de intenţie a cetăţenilor moldoveni pentru redobândirea cetăţeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste 360.000 de solicitări) generează şi astăzi o mare dificultate în îndeplinirea doleanţelor acestor cetăţeni de a fi programaţi cât mai repede în vederea depunerii actelor.
În lipsa unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanţilor dar care nu au formulat acţiune în instanţă), să schimbe ordinea cronologică stabilită şi să primească cererea reclamanţilor.
Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte, şi nu doar de durata termenului, este constantă şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO).
În lipsa unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetăţeniei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele arătate:
Potrivit art. 101 din Legea nr. 21/1991 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009: „Persoanele care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III, la cerere, pot redobândi sau li se poate acorda cetăţenia română, cu posibilitatea păstrării cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c) şi e)”.
Art. 12 alin. (2) stipulează că: „În cazul cererilor de redobândire a cetăţeniei române sau de acordare, întemeiate pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 101, acestea pot fi depuse şi la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Direcţia Cetăţenie”.
De asemenea potrivit art. II din Legea nr. 354/2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991: „Începând cu 1 ianuarie 2010, în vederea înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetăţeniei române, formulate în temeiul dispoziţiilor art. 101 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se vor înfiinţa birouri teritoriale în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie”.
Prin urmare, potrivit acestor reglementări, cererea şi documentele vizând recunoaşterea cetăţeniei române vor putea fi înregistrate, şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, astfel că nu se poate invoca lipsa de diligenţă a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău în activitatea de colectare a cererilor actuale de redobândire a cetăţeniei române.
Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetăţenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fără nicio restricţie în ce priveşte situarea domiciliului sau condiţionat de obţinerea dreptului de şedere în România ori de o programare prealabilă.
Deci, ultimele modificări legislative oferă alternativă cetăţenilor moldoveni, în mod specific.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că acţiunea reclamanţilor, având în vedere modificările legislative intervenite este lipsită de obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinţei civile nr. 1580 din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4948/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4951/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
