ICCJ. Decizia nr. 4958/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4958/2010
Dosar nr. 1699/36/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 38/CA din 3 februarie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile lipsei de interes, lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de obiect a cauzei, invocate de pârâtă, a luat act de renunţarea la judecată formulată de C.N., G.E., L.V., U.S. şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii P.A., B.G., M.D., M.M., R.N., M.S., U.D. şi S.M., în contradictoriu cu pârâta A.F.D.J. - R.A. Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanţii îşi justifică cerinţa interesului în acţiunea pendinte, măsura temporizării efectelor actului administrativ contestat fiind solicitată de aceştia pentru protejarea unor drepturi pe care le consideră legitime, apte de a produce consecinţe de natură patrimonială în mod direct şi personal pentru fiecare dintre titularii acţiunii.
Din această perspectivă, a folosului practic urmărit de reclamanţi prin cererea de suspendare a deciziei nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galaţi, instanţa de fond a reţinut că este îndeplinită în cauză cerinţa interesului, excepţia invocată de pârâtă fiind evident nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor în formularea cererii de suspendare, s-a constatat că această calitate este justificată, dat fiind faptul că reclamanţii sunt salariaţi la S.N.C. Tulcea, unitate ce a fost desfiinţată prin decizia nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galaţi, a cărei suspendare se solicită, îndeplinind condiţia generică de persoane vătămate prin actul administrativ contestat, fiind respinsă şi această excepţie ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut că există un obiect al cauzei strict determinat cât timp nu s-a dispus până la această dată suspendarea executării deciziei nr. 84/2009, obiectul cererii fiind identificat ca pretenţia concretă pentru care s-a solicitat intervenţia instanţei de judecată, excepţia fiind respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanţii din prezenta cauză au invocat în motivele de fapt ale cererii lor aspecte ale încălcării legii în emiterea deciziei contestate ce nu au un caracter aparent, ci trebuie cercetate în fondul litigiului ce are ca obiect anularea respectivului act administrativ.
Îndoiala serioasă asupra legalităţii deciziei nr. 84/2009 a RA A.F.D.J. Galaţi trebuie să poată fi relevată cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, dată fiind calea aleasă, cea de instituire a unei măsuri provizorii de temporalizare a efectelor unui act administrativ contestat, nefiind permisă în cauză prejudecarea fondului litigiului.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanţii nu au probat că prin executarea deciziei nr. 84/2009 au suferit un prejudiciu patrimonial.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G. şi U.S. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului reclamanţii arată că prejudiciul poate fi evaluat prin implicaţiile materiale şi sociale determinate de desfacerile contractelor de muncă. Plăţile compensatorii care de fapt se numesc conform contractului colectiv de muncă „indemnizaţie de plecare” şi au cu totul alt caracter şi regim de atribuire, sunt limitate în timp iar vârsta şi specializările lor nu permit o reangajare sau chiar o reconversie facilă aşa încât prin aceste plăţi nu înseamnă că se acoperă toate prejudiciile create de desfacerea contractelor de muncă prin neacceptarea locurilor de muncă oferite în mod total anormal de către intimată.
În perioada de până la pronunţarea instanţei de fond în Dosarul nr. 1685/88/2009 prin lipsa unui contract de muncă se pierd o serie de drepturi cu latură patrimonială cum ar fi vechimea în muncă, dreptul la credite bancare, îngrijire medicală şi toate drepturile ce rezidă din condiţionarea existenţei statutului de salariat atât pentru reclamanţi cât şi pentru familiile acestora.
Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă a invocat nulitatea recursului, excepţia lipsei de obiect, precum şi excepţia lipsei de interes având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 243/CA din 7 iulie 2010 Curtea de Apel Constanţa a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul acţiunii recurenţilor-reclamanţi l-a format cererea de suspendare a deciziei nr. 84 din 13 aprilie 2009 emisă de A.F.D.J. - RA Galaţi, până la pronunţarea instanţei de fond.
La dosar a fost depusă sentinţa civilă nr. 243/CA din 7 iulie 2010 prin care Curtea de Apel Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţi, privind anularea deciziei nr. 84 din 13 aprilie 2009, ca nefondată.
Prin urmare, recurenţii-reclamanţi nu mai justifică interes în promovarea căii de atac, având în vedere că instanţa de fond s-a pronunţat pe anularea actului administrativ atacat.
Este ştiut faptul că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanţilor.
Or, în cauză, recursul promovat de recurenţi, în acest moment este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că acţiunea privind anularea actului a fost soluţionată.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes motiv pentru care îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.A., M.D., S.S., U.D., R.N., M.M., D.G., U.S., împotriva sentinţei civile nr. 38/CA din 3 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4959/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
