ICCJ. Decizia nr. 4962/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4962/2010
Dosar nr. 656/45/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată sub nr. 656/45/2009, reclamanta C.D. a contestat decizia nr. 149 din 10 septembrie 2009 emisă de Curtea de Apel Iaşi şi a solicitat modificarea ei.
În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că prin decizia respectivă s-a dispus promovarea ei ca muncitor telefonist treapta II începând cu 7 septembrie 2009, dată care este apreciată ca nelegală în raport de dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 10/2008 deoarece postul a fost transferat la data de 26 ianuarie 2009 aşa cum rezultă din Ordinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţiilor Cetăţeneşti din 16 iunie 2009 şi hotărârea din 26 martie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 27/CA din 4 aprilie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că la data de 26 iunie 2009, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a comunicat Curţii de Apel Iaşi, Ordinul din 16 iunie 2009 prin care începând cu 26 ianuarie 2009, statul de funcţii şi de personal al Tribunalului Vaslui se modifică prin transformarea unui post de muncitor (telefonist) treapta 3 în post de muncitor (telefonist) treapta 2, iar Curtea de Apel a emis ordinul pentru organizarea concursului la 1 septembrie 2009.
Urmare a rezultatului concursului, s-a emis decizia prin care s-a dispus promovarea în 7 septembrie 2009.
Transformarea de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în statul de funcţii al Tribunalului Vaslui a unui post de muncitor treapta 3 în post de muncitor telefonist treapta 2 nu o absolvă pe reclamantă de susţinerea unui examen/concurs ci, dimpotrivă, s-a creat cadrul legal pentru organizarea unui asemenea concurs/examen.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.D. apreciind că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că prin contestaţia adresată Curţii de Apel Iaşi nu a formulat acţiune în contencios administrativ ci s-a adresat organului emitent al deciziei şi cu încălcarea principiului disponibilităţii, a fost încadrată greşit contestaţia ca o acţiune, fiind obligată şi la achitarea taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, deşi trebuia să primească un răspuns la o cerere prealabilă.
Pe fondul cauzei, au fost invocate dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 şi faptul că prin Ordinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din 16 ianuarie 2009 transformarea postului s-a făcut începând cu 26 ianuarie 2009.
Se arată că art. 902 alin. (1) din O.U.G. nr. 100/2007 prevede că „Funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii (…)” iar, în ţară, colegele reclamantei angajate pe funcţia publică similară au fost promovate pe cale administrativă în baza O.G. nr. 10/2008.
Curtea de Apel Iaşi a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.
Se arată, în întâmpinare, că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, respectiv nu a solicitat Curţii de Apel Iaşi reexaminarea deciziei invocate, în sensul revocării sau modificării acesteia, iar reclamanta îndeplineşte funcţia de muncitor telefonist la Tribunalul Vaslui, funcţie ce se înscrie în categoria personalului contractual.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 149 din 10 septembrie 2009 a Preşedintelui Curţii de Apel Iaşi s-a dispus, începând cu data de 7 septembrie 2009, promovarea d-nei C.D. în treapta II muncitor telefonist la Tribunalul Vaslui.
La momentul emiterii deciziei, salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar era reglementată de O.G. nr. 10/2008.
Potrivit art. 32 alin. (1) din acest act normativ, soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, pensiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit acestui act normativ este de competenţa ordonatorilor de credite, iar potrivit art. 32 alin. (3), contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.
Ordonatorii de credite, potrivit art. 32 alin. (3), au obligaţia de soluţionare a contestaţiilor în termen de 10 zile, cu avizul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, acolo unde nu sunt astfel de organizaţii sindicale, iar împotriva măsurilor dispuse persoana nemulţumită, în conformitate cu art. 32 alin. (4), se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data soluţionării contestaţiei.
În speţă, se constată că cererea adresată la 6 octombrie 2009 reprezintă o contestaţie formulată de un salariat, personal contractual, al Tribunalului Vaslui împotriva deciziei prin care s-a dispus promovarea fiind nemulţumit de data promovării, contestaţie formulată potrivit O.G. nr. 10/2008.
Chiar dacă nu este indicat temeiul de drept, în mod greşit, contestaţia a fost înregistrată ca acţiune civilă şi repartizată spre soluţionare secţiei de contencios administrativ, deoarece, potrivit art. 32 alin. (3) din O.G. nr. 10/2008, ordonatorul de credite avea obligaţia de a soluţiona contestaţia.
Numai împotriva soluţiei dată în soluţionarea contestaţiei, persoana nemulţumită va putea să se adreseze instanţei competente.
Mai mult, având în vedere faptul că a fost formulată contestaţia de un salariat - personal contractual, instanţa de fond trebuia să analizeze şi dacă era competentă să soluţioneze cauza.
De aceea, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi va fi trimisă contestaţia reclamantei spre competentă soluţionare la ordonatorul de credite al Curţii de Apel Iaşi.
Dat fiind faptul că soluţia instanţei de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale mai sus menţionate şi cu încălcarea normelor de competenţă, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ. şi pentru că se impune trimiterea contestaţiei la organul competent să o soluţioneze, potrivit legii, nu mai pot fi analizate motivele de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 27/CA din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite contestaţia reclamantei spre competentă soluţionare la ordonatorul de credite al Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4959/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4963/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
