ICCJ. Decizia nr. 4959/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4959/2010
Dosar nr. 1026/42/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC E.G. SA, societate în insolvenţă, a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (M.A.P.D.R.), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (A.N.P.C.) şi Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:
1) să dispună anularea Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare, publicat în M. Of. nr. 554/10.08.2009.
2) să constate că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea de drept a efectelor ordinului anterior arătat până la data pronunţării irevocabile a instanţei judecătoreşti asupra legalităţii sale.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
În plus, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de emitent a actului administrativ contestat în cauză.
La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2010, Curtea a admis excepţia calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii şi a reţinut că această autoritate publică nu a emis ordinul atacat.
Curtea a respins excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, actul administrativ normativ aflat în discuţie a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Însă, abrogarea presupune încetarea efectelor actului administrativ pentru viitor. Altfel spus, actul administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate şi produce efecte până la momentul abrogării, în timp ce anularea actului administrativ vizează nerespectarea condiţiilor de legalitate a actului, anterioare sau concomitente emiterii lui.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 39 din 15 februarie 2010, a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat Ordinul nr. 334/432/2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, a respins capătul de cerere privind constatarea suspendării de drept a efectelor acestui ordin şi a obligat pârâţii la 10.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut cu cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept.
La data de 29 decembrie 2009, a fost publicat în M. Of. nr. 918 Ordinul nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, act administrativ cu caracter normativ care, prin art. 7, a abrogat Ordinul nr. 334/432/2009, a cărui suspendare de drept se solicită a se constata prin prezenta acţiune.
Abrogarea actului administrativ presupune încetarea efectelor acestuia, împrejurare faţă de care nu se mai poate analiza suspendarea de drept a executării sale.
Ordinul contestat este nelegal, întrucât autoritatea publică emitentă a eludat dispoziţiile art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, precum şi ale art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor.
Astfel, deşi în preambulul ordinului contestat se indică drept temei legal H.G. nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, H.G. nr. 284/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi H.G. nr. 1718/2008 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, ordinul a fost emis numai de către Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împreună cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, nu şi de către Ministerul Sănătăţii.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că ordinul aflat în litigiu încalcă şi prevederile art. 12 din Legea nr. 24/2000, conform cărora proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia.
Prin dispoziţiile art. 2 alin. (3)-(5) din Ordinul nr. 334/432/2009 se interzice utilizarea anumitor produse, utilizarea la fermentare a zaharurilor, a amidonului sau a altor produse similare, în scopul creşterii potenţialului alcoolic, utilizarea la fabricarea produselor alcoolice fermentate nedistilate a vinului şi/sau a mustului de struguri şi/sau a mustului de struguri parţial fermentat şi/sau a mustului proaspăt opărit din fermentaţia alcoolică şi/sau a subproduselor vitivinicole rezultate din prelucrarea vinurilor, utilizarea la fabricarea băuturilor alcoolice fermentate nedistilate a alcoolului etilic, distilatelor, rachiurilor sau a băuturilor spirtoase, definite conform Regulamentului (CE) nr. 110/2008 privind definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea şi protecţia indicaţiilor geografice ale băuturilor spirtoase şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1.576/89 al Consiliului.
Instanţa de fond a arătat faptul că, din conţinutul art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001, în baza căruia a fost emis ordinul atacat, rezultă că există doar dreptul de a interzice vânzarea alimentelor sub anumite denumiri, informaţii sau prezentări care pot induce în eroare, a alimentelor care conţin substanţe sau obiecte nealimentare şi a vânzării anumitor alimente drept medicamente, aspect reţinut şi de către Corpul de Control al Primului Ministru, în răspunsul nr. 332/2009, formulat la cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea Ordinul nr. 334/432/2009 ca rămas fără obiect, iar a capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Întrucât în cererile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanţa de control judiciar va proceda la prezentarea şi la analizarea acestora în mod grupat.
Recurenţii au susţinut că primul capăt din cererea dedusă judecăţii a rămas fără obiect, întrucât Ordinul nr. 334/432/2009 a fost abrogat prin art. 7 din Ordinul nr. 766/1594/675/2009 emis de aceste autorităţi publice.
În opinia recurenţilor, abrogarea are drept consecinţă directă încetarea efectelor actului atacat.
În plus, recurenta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a precizat faptul că, dată fiind perioada de timp extrem de scurtă ce s-a scurs între momentul intrării în vigoare şi cel al abrogării Ordinului nr. 334/432/2009 (respectiv 10 august 2009 - 29 decembrie 2009), acest act administrativ cu caracter normativ nu a beneficiat de timpul material necesar pentru a-şi produce efectele.
Pe de altă parte, recurenţii au precizat că prima instanţă a acordat în mod greşit intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 RON, întrucât, prin probatoriul administrat în cauză, nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu în sarcina acestei părţi.
Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, conform art. 82 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul acesteia.
În materia contenciosului administrativ, instanţa specializată analizează vătămarea unui drept sau unui interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ vătămător, prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri sau prin nesoluţionarea în termenul legal a acesteia.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă anularea Ordinului nr. 334/432/2009 pentru aprobarea Normelor tehnice privind definirea, descrierea, prezentarea şi etichetarea băuturilor alcoolice fermentate, nedistilate, altele decât berea şi vinul, destinate consumului uman ca atare (publicat în M. Of. nr. 554/10.08.2009), ca urmare a vătămării produse intimatei-reclamante SC E.G. SA.
Într-adevăr, actul administrativ normativ aflat în discuţie a fost abrogat la data de 29 decembrie 2009, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Abrogarea actului administrativ cu caracter normativ, după declanşarea controlului judecătoresc de legalitate a acestuia, nu poate lipsi de obiect acţiunea în contencios administrativ, deoarece legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui.
Legea nr. 554/2004, modificată, reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa trebuie să analizeze nu doar conformitatea actului administrativ cu legea în aplicarea căruia a fost emis, ci şi existenţa unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căreia nu poate fi aplicată sancţiunea anulării actului.
În speţa de faţă, Înalta Curte apreciază, în acord cu prima instanţă, că Ordinul nr. 334/432/2009 a produs efecte, care au fost de natură să o prejudicieze pe societatea intimată, până la momentul abrogării sale, prin intrarea în vigoare a Ordinului nr. 766/1594/675/2009 emis de recurenţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar are în vedere încălcarea de către autorităţile publice recurente a dispoziţiilor art. 12, art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, precum şi ale art. 34 din O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea producţiei, circulaţiei şi comercializării alimentelor.
În opinia Înaltei Curţi, nici critica recurenţilor privind greşita acordare a cheltuielilor de judecată nu este fondată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Aşadar, partea care pierde procesul este obligată să suporte cheltuielile de judecată, atât pe cele efectuate de ea, cât şi pe cale făcute de partea adversă. La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală.
În speţa de faţă, culpa procesuală aparţine recurenţilor-pârâţi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, care au emis Ordinului nr. 334/432/2009 ce a produs efecte vătămătoare pentru intimata-reclamantă.
Prin actele depuse la dosarul cauzei (contractul de asistenţă juridică şi chitanţa), intimata-reclamantă a probat cuantumul cheltuielilor efectuate pentru asigurarea asistenţei judiciare necesare promovării prezentei acţiuni în contencios administrativ.
În plus, cererea privind constatarea suspendării de drept a Ordinului nr. 334/432/2009, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, are un caracter accesoriu.
În urma abrogării ordinului contestat, în mod corect prima instanţă a reţinut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât Ordinul nr. 766/1594/675/2009 a pus capăt efectelor vătămătoare ale acestuia.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei nr. 39 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4958/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4962/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
