ICCJ. Decizia nr. 5066/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5066/2010
Dosar nr. 283/59/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 martie 2010, reclamanta SC L. SRL Timişoara a chemat în judecată A.F.M., solicitând anularea parţială a raportului de inspecţie fiscală din 14 octombrie 2009 şi a deciziilor nr. 219 din 14 octombrie 2009 şi nr. 16 din 26 februarie 2010 prin care pârâta a dispus obligarea societăţii la plata sumei de 8.926 RON cu titlu de contribuţii la fondul de mediu şi majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a invocat nelegalitatea actelor administrative, în raport de împrejurarea că obligaţiile de plată aferente anului 2003 sunt prescrise şi de inexistenţa unei metodologii de calcul a contribuţiilor pentru perioada decembrie 2003 - iunie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 189 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a invocat prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile care privesc actele de impunere fiscală în valoare de până la 500.000 RON se soluţionează, indiferent de rangul autorităţii emitente, de tribunalele administrativ-fiscale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC L. SRL Timişoara, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta, invocând aceleaşi dispoziţii legale, art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004, a arătat că instanţa de fond a dispus în mod greşit declinarea competenţei, întrucât textul de lege susmenţionat trebuie interpretat în sensul că intră în competenţa Curţilor de Apel orice act emis de autorităţile centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că, întrucât contribuţiile la fondul de mediu au natura juridică a unor resurse financiare ale statului, respectiv a unor creanţe bugetare, stabilirea, verificarea, colectarea, executarea silită, inclusiv soluţionarea contestaţiilor privind taxa datorată de către contribuabili se realizează potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
În conformitate cu dispoziţiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
În materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii determinare a competenţei materiale a instanţei de fond şi anume rangul autorităţii publice emitente în funcţie de obiectul litigiului şi respectiv criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, dacă litigiul are caracter fiscal, cum este cazul în speţă, competenţa nu se stabileşte în funcţie de poziţionarea autorităţii emitente, ci în raport de valoarea debitului contestat.
Întrucât în cauză suma în litigiu este de până la 500.000 RON, instanţa de fond a procedat corect, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Timiş, motiv pentru care Curtea va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 189 din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5063/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5067/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|