ICCJ. Decizia nr. 5063/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5063/2010
Dosar nr. 5146/2/2010
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 iunie 2010, reclamanta SC U.T.E. SA Bucureşti a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 şi a tuturor actelor de executare întocmite în baza acesteia, a somaţiei nr. PP privind obligaţiile fiscale stabilite în sarcina sa, în sumă de 749.949 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost nelegal obligată la plata sumei de 749.949 RON, reprezentând TVA respinsă la rambursare, TVA suplimentară şi majorări de întârziere aferente pentru perioada 21 martie 2008 - 30 martie 2010. Reclamanta a învederat că sumele respective au fost achitate la bugetul de stat şi prin executarea actului fiscal atacat, ar fi încasată de 2 ori aceeaşi creanţă, cu prejudicierea gravă a patrimoniului societăţii.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a somaţiei nr. PP.
Prin sentinţa civilă nr. 3.207 din 18 august 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 emisă de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului Bucureşti până la pronunţarea instanţei de fond şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării somaţiei nr. PP.
Instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind dovedite existenţa cazului bine justificat şi pericolul producerii unei pagube iminente.
Referitor la condiţia cazului bine justificat, s-a apreciat că, din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a deciziei contestate, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
În acest sens au fost avute în vedere adresa din 19 februarie 2010 emisă de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Galaţi, prin care s-a recunoscut că diferinţa de TVA în sumă de 130.713 RON a fost virată la bugetul de stat în baza declaraţiilor de import incomplete şi nu a fost rambursată, precum şi adresa din 15 februarie 2010 emisă de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin care s-a recunoscut că suma totală de 530.852 RON stabilită ca fiind constatată şi nedatorată prin rectificarea declaraţiilor vamale incomplete a fost plătită şi virată la bugetul de stat la data importurilor şi nu a fost rambursată.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind întrunită şi cerinţa necesităţii prevenirii unei pagube iminente, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, reţinând că, faţă de cuantumul debitului contestat, există riscul unui blocaj financiar pentru societatea reclamantă.
Cererea de suspendare a executării somaţiei nr. PP a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că suspendarea executării acestui act de executare poate fi dispusă numai în cadrul contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de art. 172 şi urm. C. proc. fisc.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis greşit cererea de suspendare a executării, deşi nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa cazului bine justificat, s-a arătat că dreptul de rambursare al societăţii asupra sumelor reprezentând TVA plătită în vamă nu poate crea o îndoială puternică asupra deciziei de impunere nr. 71 din 1 aprilie 2010, astfel că nu este îndeplinită această primă cerinţă legală pentru măsura provizorie solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Recurenta a arătat că, de asemenea în mod eronat instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, întrucât probele administrate în cauză nu justifică producerea unei pagube iminente pentru intimata-reclamantă prin executarea deciziei contestate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat judicios îndeplinirea în cauză a condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 71 din 1 aprilie 2010 emisă de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii până la pronunţarea instanţei de fond.
Faţă de motivele de nelegalitate invocate în contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 71 din 10 aprilie 2010 şi de probele administrate cu privire la obligaţiile fiscale ale societăţii intimate, s-a apreciat întemeiat existenţa unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ dedus judecăţii.
De asemenea, instanţa de fond a constatat corect ca fiind dovedită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, pentru prevenirea unei pagube iminente, ca prejudiciu material viitor şi previzibil, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cuantumul debitului contestat şi de efectele executării silite asupra patrimoniului societăţii intimate, s-a stabilit judicios că se impune suspendarea executării actului administrativ a cărui legalitate a fost contestată în procedura administrativă, în condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pentru motivele expuse, constatând că nu sunt temeiuri pentru modificarea sau casarea hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3207 din 18 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5062/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5066/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
