ICCJ. Decizia nr. 5059/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5059/2010
Dosar nr. 4772.1/108/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 septembrie 2009, reclamanta N.A.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, Primarul Municipiului Arad şi Consiliul Judeţean Arad să se dispună anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. AA din 10 iulie 2009, să se procedeze la reexaminarea dosarului său medical şi să fie încadrată în gradul său de handicap grav, cu asistent personal.
Reclamanta a solicitat să-i fie acordate şi drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi obligarea pârâţilor în solidar la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro, prin echivalentul în lei la cursul Băncii Naţionale a României la data plăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că i-a fost eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap din 2 aprilie 2009, care atestă încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, dar conform Cap. 5 pct. 1b din Ordinul nr. 762/2007 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, la evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor hepatice, în transplantul hepatic, în primele 12 luni, apoi în funcţie de bilanţul clinic şi paraclinic post operator, se acordă grad de handicap grav, caz în care persoana are dreptul la un asistent permanent.
Din acest motiv, reclamanta a solicitat ca pârâţii să procedeze la reexaminarea dosarului său medical şi să-i acorde încadrarea în gradul de handicap grav, cu asistent personal, precum şi drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006, cu începere de la data de 1 ianuarie 2009.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă ca fiind rămasă fără obiect, învederând că acesteia i-a fost eliberată decizia din 17 septembrie 2009 de încadrare în grad de handicap grav cu asistent personal.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 255 din 5 mai 2010, prin care a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, constatând că aceasta a reexaminat dosarul medical al reclamantei şi i-a eliberat decizia din 17 septembrie 2009 de încadrare în grad grav de handicap cu asistent personal, astfel cum s-a solicitat prin acţiune.
Raportat la această stare de fapt, a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect cererea principală şi pe cale de consecinţă, au fost respinse ca nefondate cererile privind plata daunelor morale şi cominatorii solicitate de reclamantă.
Prin aceeaşi sentinţă au fost dispuse cererile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 448/2006 şi pentru soluţionarea lor a fost declinată competenţa în favoarea Tribunalului Arad, ca instanţă de asigurări sociale, cu motivarea că acestea se referă la drepturi de asigurări sociale reglementate prin legea specială, pentru care nu este competentă să se pronunţe instanţa de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., să fie modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi la plata daunelor morale în sumă de 10.000 euro.
Recurenta a susţinut că respingerea cererii sale de acordare a daunelor morale este rezultatul aplicării greşite a legii de către instanţa de fond, care a considerat că nici nu se mai impune analizarea temeiniciei pretenţiilor formulate datorită respingerii cererii principale ca fiind rămasă fără obiect.
Recurenta a învederat că emiterea deciziei din 17 septembrie 2009 după formularea cererii de chemare în judecată nu era de natură să înlăture vătămarea produsă, deoarece demersurile pentru obţinerea acestei decizii au fost efectuate într-o perioadă de timp nerezonabil şi nejustificat de îndelungată, între decembrie 2008 şi octombrie 2009, iar noua decizie are valabilitate pentru o perioadă de 12 luni, astfel că a avut eficienţă numai 6 luni, de la data emiterii - 17 septembrie 2009 şi până la data de 2 aprilie 2010.
Considerând că nelegalitatea certificatului contestat a fost recunoscută de comisia intimată, care a procedat la revocarea acestuia numai după formularea acţiunii în justiţie, recurenta a susţinut că instanţa de fond a înlăturat fără temei aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, conform cărora are dreptul la acordarea de daune morale pentru consecinţele negative cu impact emoţional puternic produse prin conduita autorităţii administrative.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat întemeiat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004 pentru obligarea comisiei intimate la plata de daune morale în sumă de 10.000 euro pentru repararea prejudiciului moral invocat de recurenta - reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca o consecinţă a nelegalităţii certificatului de încadrare în grad de handicap din 10 iulie 2009.
Cererea de anulare a acestui act administrativ, formulată la data de 8 septembrie 2009 a rămas fără obiect de la primul termen de judecată - 30 septembrie 2009, ca urmare a emiterii deciziei din 17 septembrie 2009, prin care recurenta-reclamantă a fost încadrată în gradul grav de handicap, cu drept la asistent personal.
Cum obligaţiile de reexaminare a dosarului medical al recurentei şi de emitere a unei noi decizii de încadrare în gradul de handicap solicitat de aceasta au fost îndeplinite până la primul termen de judecată şi respectiv, după 10 zile de la data formulării acţiunii în justiţie, se constată că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii juridice a comisiei intimate şi în consecinţă, nu există temei pentru plata daunelor morale pretinse.
Această situaţie de fapt, dovedită prin probele administrate în cauză, infirmă susţinerile recurentei cu privire la perioada îndelungată pentru obţinerea deciziei de încadrare a sa în gradul grav de handicap, cu asistent personal şi implicit, susţinerile privind producerea unui prejudiciu moral prin impactul emoţional al conduitei autorităţii administrative.
De asemenea, în raport de conţinutul certificatelor de încadrare în grad de handicap eliberate de comisia intimată se constată lipsa de temei a susţinerilor recurentei privind existenţa unor daune morale rezultate din perioada redusă, de numai 6 luni, în care a avut eficienţă decizia din 17 septembrie 2009.
Deşi a fost emisă la data de 17 septembrie 2009, decizia a avut valabilitate pentru întreaga perioadă cuprinsă între 2 aprilie 2009 şi 2 aprilie 2010, deoarece a înlocuit decizia din 10 iulie 2009 eliberată pentru aceeaşi perioadă, dar cu indicarea greşită a gradului de handicap în care a fost încadrată recurenta. Cum prin această nouă decizie a fost numai rectificată decizia anterioară, se reţine că recurenta a beneficiat de încadrarea în gradul grav de handicap, cu asistent personal, pe toată perioada de 12 luni de valabilitate a deciziei, cu începere de la data de 2 aprilie 2009 şi nu numai pentru o perioadă de 6 luni cum neîntemeiat s-a susţinut în cererea de recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 255 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5058/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 5062/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
