ICCJ. Decizia nr. 5058/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5058/2010
Dosar nr. 809/98/2009
Şedinţa publică de la 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 aprilie 2009, reclamanta SC A.F.M. SRL Slobozia a chemat în judecată D.G.F.P. Ialomiţa şi A.F.P. Slobozia, solicitând anularea deciziei de impunere nr. 221 din 21 iulie 2008, a raportului de inspecţie fiscală din 31 iulie 2008, precum şi a deciziei emise în soluţionarea contestaţiei din 8 octombrie 2008 şi exonerarea societăţii de plata sumei de 616.060 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată suplimentară.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că debitul este nedatorat, societatea procedând în mod legal la aplicarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor reprezentând avans achiziţii cereale, la data încasării avansului.
Prin sentinţa civilă nr. 4106 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele administrative atacate au fost încheiate cu respectarea prevederilor legale aplicabile, art. 1342 alin. (1) şi (2) C. fisc., reclamanta exercitându-şi eronat dreptul de deducere al taxei pe valoare adăugată pentru suma de 616.060 RON, aferentă avansului plătit către SC P. SRL Bucureşti, întrucât livrarea cerealelor nu a avut loc, iar exigibilitatea taxei intervenind la data facturii pentru valoarea totală a mărfii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC A.F.M. SRL Slobozia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa a interpretat, în mod greşit, prevederile C. fisc., întrucât dispoziţiile art. 1342 alin. (2) lit. b) permit, prin derogare de la alin. (1), exigibilitatea taxei pe valoare adăugată la data la care se încadrează avansul pentru plăţile efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
În aceste împrejurări, a precizat reclamanta, s-a procedat corect prin exercitarea dreptului de deducere aferent avansurilor achitate către SC P. SRL Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate i de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 145 alin. (1) C. fisc. dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată ia naştere la momentul exigibilităţii taxei care, în conformitate cu art. 1342 alin. (1) din acelaşi act normativ, intervine la data la care are loc faptul generator.
Potrivit art. 1342 alin. (2) lit. b) C. fisc., prin derogare de la prevederile alin. (1), exigibilitatea taxei pe valoare adăugată intervine la data la care se încasează avansul, pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
Instanţa de fond a constatat în mod justificat că în cauză taxa pe valoare adăugată nu a devenit exigibilă, întrucât livrarea mărfurilor pe care reclamanta urma să le primească de la SC P. SRL Bucureşti nu a avut loc, iar factura emisă nu se referă la întreaga valoare, suma înscrisă fiind doar un avans parţial.
Sub acest aspect, instanţa a constatat legalitatea actelor administrative prin care s-au stabilit obligaţii fiscale de 6161.060 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată neaprobată la rambursare, în raport de dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. fisc., potrivit cărora persoana impozabilă trebuie să emită o factură pentru întreaga valoare a mărfurilor, chiar dacă livrarea nu s-a realizat.
Aşadar, în situaţia în care a fost emisă o factură de avans parţial, ca în cauză, iar livrarea nu a avut loc, taxa pe valoare adăugată nu a devenit exigibilă, societatea neavând dreptul la deducerea taxei.
În consecinţă, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.F.M. SRL Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 4106 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5055/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5059/2010. Contencios → |
|---|
