ICCJ. Decizia nr. 510/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 510/2010

Dosar nr. 9904/3/200.

Şedinţa de la 2 februarie 2010

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta S.R.R. a solicitat, în contradictoriu cu SC I.C.I. SRL, obligarea la plata sumelor reprezentând contravaloarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pentru anii 2005, 2006 şi 2007, cu penalităţile aferente.

Prin sentinţa civila nr. 6472 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 6, acţiunea formulată a fost respinsă ca prematură.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a comercială, care prin încheierea din 16 ianuarie 2009 a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Secţiei a IX- a Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului, reţinând că suma în litigiu reprezintă o taxă pentru un serviciu public, situaţie în care competenţa revine secţiei de contencios administrativ, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 1432 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, avându-se în vedere calitatea reclamantei de instituţie centrală.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ, a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa civilă nr. 3236 din 13 octombrie 2009 a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, pe de o parte, că, potrivit art. 299 C. proc. civ., recursul se soluţionează de instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea ce se atacă, iar, pe de altă parte, că taxele şi impozitele care intră sub incidenţa contenciosului administrativ sunt cele prevăzute de art. 2 Cod Fiscal, printre care nu se numără şi taxa prevăzută de Legea nr. 41/1994, astfel încât acţiunea formulată are caracterul unei acţiuni în pretenţii, supusă dreptului comun şi nu instanţei specializate.

Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă ce pronunţă regulatorul de competenţă în temeiul art. 22 C. proc. civ.

1. În temeiul art. 10 alin. (19 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.R.R. aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Competenţa este stabilită de împrejurarea că prin acţiunea formulată s-a solicitat plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantum de 466,38 lei.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale.

La stabilirea competenţei materiale de soluţionare a unor astfel de litigii, nu are relevanţă calitatea de asimilat cu o autoritate publică centrală, ci doar suma pretinsă.

Întrucât suma cerută este mai mică de 500.000 lei, în temeiul art. 22 C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe S.R.T. şi pe SC I.C.I. SRL în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 510/2010. Contencios