ICCJ. Decizia nr. 520/2010. Contencios. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 520/2010
Dosar nr. 1044/54/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 97 din 17 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios şi administrativ şi fiscal, a respins, ca tardivă, acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii E.A. M.I., D.G., V.A., M.I., C.S. şi R.M., în contradictoriu cu pârâţii comuna Rast, prin Primar, Consiliul Local Rast şi Consiliul Judeţean Dolj, prin care solicitau să se constate nelegalitatea şi netemeinicia propunerilor de expropriere întocmite de către Consiliul local al comunei Rast cu privire la terenurile aparţinând reclamanţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că aspectele contestate de reclamanţi, referitoare la compunerea comisiei de soluţionarea a întâmpinărilor şi a celei de declarare a utilităţii publice, ţin de faza administrativă a procedurii de expropriere, actele întocmite în acest sens de către Consiliul local al comunei Rast şi Consiliul Judeţean Dolj fiind emise în anul 2006 şi comunicate reclamanţilor în cursul aceluiaşi an.
Or, arată prima instanţă, reclamanţii au formulat cererea prin care contestă legalitatea şi temeinicia propunerilor de expropriere în cuprinsul întâmpinărilor depuse la dosarul nr. 13141/63/2007 al Tribunalului Dolj, având ca obiect soluţionarea cererii de expropriere formulată de către comuna Rast, prin Primar, la data de 26 iulie 2007, deci peste termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii M.I., D.G., S.M. şi C.S., pentru acesta din urmă, recursul fiind continuat de moştenitorii săi C.C. şi C.G., susţinând că este netemeinică şi nelegală, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea recursurilor formulate se arată, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât instanţa de judecată a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei S.M. cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 69 alin. (1) şi art. 246 alin. (1) C. proc. civ., pe de o parte, şi că a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, pe de altă parte.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, după cum se va arăta în continuare.
Prin încheierea din data de 4 noiembrie 2008 (f.195 - dosar fond), Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată a unora dintre reclamanţi, printre care şi recurenta S.M.
Pentru a dispune această măsură, instanţa de judecată a avut în vedere o cerere purtând semnătura şi ştampila avocatului acelor părţi (f.193 - dosar fond), depusă la dosar în lipsa acestora.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. (1) C. proc. civ., „Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale" iar conform prevederilor art. 246 alin. (1) din acelaşi cod, „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
De asemenea, potrivit prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Faţă de dispoziţiile legale citate, rezultă că, în cauză, luând act de renunţarea la judecată a reclamantei S.M. cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 69 alin. (1) şi art. 246 alin. (1) C. proc. civ., prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
Instanţa de fond a pronunţat, aşadar, o hotărâre nelegală, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi admise recursurile, casată sentinţa atacată şi, în temeiul art. 313 teza I-a C. proc. civ., trimisă cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Apare, deci, ca fiind de prisos analizarea pe fond a recursurilor declarate, sub aspectul criticilor formulate de recurenţi şi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii M.I., D.G., S.M. şi C.S. şi continuat, pentru acesta din urmă, de moştenitorii săi C.C. şi C.G., împotriva sentinţei nr. 97 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 553/2010. Contencios → |
|---|
