ICCJ. Decizia nr. 553/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 553/2010
Dosar nr. 105/64/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul Consiliul Judeţean Covasna a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), anularea Hotărârii nr. 775 din 16 decembrie 2008, emisă de Colegiul Director al C.N.C.D., privind soluţionarea petiţiei formulate de D.T. pentru motivul că s-a impus abuziv de către Consiliul Judeţean Covasna cunoaşterea limbii maghiare la concursul organizat pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Judeţene Covasna.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că, urmare sesizării formulate petentul D.T., pârâtul a emis hotărârea atacată, prin care a constatat existenţa unui tratament diferenţiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 alin. (1) şi (5) din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea formelor de discriminare, republicată şi a sancţionat cu avertisment preşedintele Consiliului Judeţean Covasna.
Reclamantul a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, deoarece Consiliul Judeţean Covasna nu a încălcat legea, ci a respectat prevederile Legii nr. 33/1995 de ratificare de către România a Convenţiei-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, adoptată la Strasbourg, la 01 februarie 1995.
Reclamantul a susţinut că nu a aplicat un tratament discriminatoriu, convenţia menţionată statuând obligaţia părţilor semnatare de a promova condiţii de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi menţină şi să-şi dezvolte cultura, precum şi să-şi păstreze religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul cultural, ca elemente esenţiale ale identităţilor.
Au mai fost invocate prevederile Legii bibliotecilor nr. 334/2002, susţinându-se că este obligatoriu ca directorul bibliotecii, ca instituţie destinată tuturor membrilor unei comunităţi locale şi zonale, să cunoască limba maghiară în scopul îndeplinirii în mod profesionist a atribuţiilor sale de serviciu. A subliniat faptul că naţionalitatea maghiară nu a fost impusă ca o condiţie esenţială pentru înscrierea la concursul organizat şi nici un anumit nivel de cunoaştere a limbii maghiare, care să îngrădească dreptul de participare la concurs .
Prin sentinţa nr. 65/F din 30 martie 2009,Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de Consiliul Judeţean Covasna .
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că , potrivit anunţului publicat în vederea organizării concursului pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Judeţene Covasna „B.P.B.P.M.K.", printre condiţiile de participare la concurs a fost înscrisă şi "cunoaşterea, pe lângă limba română, a limbii maghiare şi a altei limbi oficiale în U.E.".
Ca urmare a sesizării formulate de petentul - D.T. din Sf.Gheorghe, C.N.C.D. a pronunţat Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2008, constatând aplicarea unui tratament discriminatoriu din partea Consiliului Judeţean Covasna şi a sancţionat cu avertisment preşedintele acestui consiliu.
Curtea de Apel Braşov a mai reţinut că, din analiza dispoziţiilor legale incidente, nu rezultă că, potrivit atribuţiilor directorului biblioteci , acesta trebuie să fie neapărat cunoscător al limbii maghiare, neavând de exercitat atribuţii de serviciu cu publicul, chiar dacă are şi program de audienţe. Impunerea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare pentru ocuparea postului respectiv nu este conformă prevederilor legale, aducându-se atingere unui drept fundamental.
S-a apreciat că, C.N.C.D. a soluţionat în mod corect sesizarea făcută de petentul D.T., reţinând crearea unui tratament discriminatoriu, în sensul prevăzut de OG nr. 137/2000.
Instanţa fondului a mai reţinut că limba oficială în România este limba română, neputându-se impune condiţia cunoaşterii limbii maghiare pentru ocuparea funcţiei de director de bibliotecă, chiar şi în condiţiile în care, în judeţul Covasna, populaţia majoritară este de etnie maghiară.
împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Covasna, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În cererea de recurs sunt reluate argumentele pentru care prin cererea introductivă, a solicitat anularea Hotărârii nr. 775 din 16 decembrie 2008 a Colegiului Director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării adoptată în dosarul nr. 655/2008 având ca obiect Petiţia nr. 12198 din 19 septembrie 2008 formulată de D.T. privind impunerea abuzivă de către Consiliul Judeţean Covasna a cunoaşterii limbii maghiare la concursul pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii Judeţene Covasna.
Susţine recurentul că instanţa de fond a omis să analizeze normele legale invocate de Consiliul judeţean Covasna, respectiv Convenţia – cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, ratificată de România prin Legea nr. 33 din 29 aprilie 1995, publicată în "M.Of.", Partea I, nr. 82 din 4 mai 1995, Legea bibliotecilor nr. 334/2002 republicată, ceea ce condus la pronunţarea unei sentinţe cu încălcarea esenţială şi aplicarea greşită a legii.
Arată că în cazul Bibliotecii Judeţene B.P.B.P.M.K., conducătorul instituţiei, adică directorul trebuia ca în mod obligatoriu să cunoască limba maghiară în scopul îndeplinirii în mod profesional a atribuţiilor sale de serviciu, în caz contrar activitatea sa nu s-ar putea extinde şi concentra în mod corespunzător asupra „dezvoltării personalităţii utilizatorilor, fără deosebire de statut social sau economic, vârstă, sex, apartenenţă politică, religie ori naţionalitate", aşa cum prevede Legea bibliotecilor şi aşa cum a fost statuat prin Convenţia - Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale.
Recurentul subliniază faptul că nu s-a impus naţionalitatea maghiară ca şi condiţie esenţială în scopul înscrierii la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de director al Bibliotecii Judeţene "B.P.B.P.M.K. ci doar cunoaşterea limbii maghiare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 intimatul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând criticilor cuprinse în memoriul de recurs, acesta a arătat, în esenţă că, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea cu motivarea că prin modul impus de către Consiliul Judeţean Covasna s-a creat un tratament discriminatoriu în sensul prevăzut de art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Dat fiind faptul că limba oficială în România este limba română, nu se putea în mod echitabil, egal pentru orice cetăţean să se impună cunoaşterea limbii maghiare pentru ocuparea funcţiei de director al Bibliotecii Judeţene Covasna, chiar dacă majoritatea populaţiei din judeţul Covasna este de etnie maghiară.
Referitor la susţinerea privind omisiunea analizării actelor normative invocate în acţiune, intimatul afirmă că este neîntemeiată şi că atât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cât şi instanţa de fond a reţinut pe baza susţinerilor părţilor raportate la obiectul sesizării, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea constatării existenţei unui tratament diferenţiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1) şi (5) din OG nr. 137/2000.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală aşa încât o va menţine.
Recurentul-reclamant Consiliul Judeţean Covasna a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2008 a Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin care s-a stabilit că faptele sesizate reprezintă discriminare conform OG nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
La data de 19 septembrie 2008, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de D.T. care reclamă faptul că recurentul Consiliul Judeţean Covasna a comis fapte de discriminare prin impunerea condiţiei de cunoaştere a limbii maghiare la concursul pentru ocuparea postului de director al Bibliotecii judeţene Covasna.
Recurentul-reclamant a organizat un concurs pentru ocuparea postului de director la Biblioteca judeţeană Covasna B.P.B.P.M.K., iar în anunţul publicitar făcut în acest sens, printre condiţiile de participare la concurs a fost înscrisă şi condiţia de cunoaştere a limbii maghiare.
Definind discriminarea, art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 arată că aceasta vizează „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă ia o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în don. politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".
Astfel pentru ca o faptă să fie calificată drept faptă de discriminare, aceasta, trebuie să îndeplinească, cumulativ ,mai multe condiţii: existenţa unui tratament diferenţiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă (existenţa unor persoane sau situaţii aflate în poziţii comparabile); existenţa unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată, tratamentul diferenţiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate şi necesare; tratamentul diferenţiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.
Tratamentul diferenţiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Prima instanţă analizând dispoziţiile Legii nr. 33/1995, a Legii nr. 334/2002 şi cele ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Bibliotecii judeţene Covasna, în mod corect a constatat că directorul bibliotecii nu trebuie neapărat să fie cunoscător de limbă maghiară.
Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală în art. 76 alin. (2) prevede că "în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu aparatul propriu de specialitate, aceştia se pot adresa, oral sau în scris şi în limba lor maternă şi vor primi răspunsul atât în limba română" cât şi "în condiţiile prevăzute la alin. (2) în posturile care au atribuţii privind relaţiile cu publicul, vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective ".
În consecinţă, cunoaşterea limbii maghiare de către angajaţii administraţiei publice locale, este necesară numai în cazul în care angajaţii au atribuţii privind relaţiile cu publicul.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 33/1995 privind ratificarea Convenţiei – cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995, în raport de care a apreciat că recurentul-reclamant nu îşi poate justifica fapta prin impunerea condiţiei cunoaşterii limbii maghiare în vederea ocupării postului de director al Bibliotecii Judeţene Covasna, întrucât prin aceasta se aduce atingere unui drept fundamental al cetăţenilor din România, respectiv din orice stat din Uniunea Europeană pentru a candida la concurs şi pentru a putea ocupa acel post.
Principiul nediscriminării este înscris în toate tratatele şi documentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului.
Acest principiu presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi.
Astfel, este interzisă orice formă de discriminare, indiferent de criteriul care stă la baza ei.
În cauză nu se justifică obiectiv nici impunerea cunoaşterii limbii maghiare în condiţiile OG nr. 137/2000 pentru că nu este justificată obiectiv de un scop legitim în condiţiile în care directorul unei biblioteci judeţene, care nu are atribuţii de serviciu cu publicul, astfel cum rezultă în cuprinsul Legii nr. 334/2002 privind Legea bibliotecilor şi OG nr. 2/2005 privind managementul instituţiilor publice de cultură.
Susţinerile recurentului potrivit cărora în vederea înscrierii la examene nu s-ar fi impus naţionalitatea maghiară, nu au legătură cu obiectul sesizării Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în care s-a reclamat faptul că s-a contestat condiţia obligatorie a cunoaşterii limbii maghiare pentru înscrierea la concurs.
Sintetizând, Înalta Curte reţine că recurentul Consiliul Judeţean Covasna a săvârşit fapte de discriminare prin impunerea condiţiei obligatorii le cunoaştere a limbii maghiare în vederea ocupării postului de director al Bibliotecii Judeţene "B.P." şi în consecinţă Hotărârea nr. 775 din 16 decembrie 2008 emisă de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este temeinică şi legală, iar criticile ce vizează sentinţa primei instanţe care a menţinut-o sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Covasna împotriva sentinţei nr. 65/F din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2010. Contencios. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 555/2010. Contencios → |
|---|
