ICCJ. Decizia nr. 515/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 515/2010
Dosar nr. 8224/2/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2824 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.D.H., ş.a., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri, prin care solicitau să se constate că au dreptul la salarizare conform anexei nr. 1 la OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2008, OG nr. 6/2007 şi OG nr. 8/2008, să fie obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate dintre nivelul de salarizare stabilit de anexa nr. 1 la aceste acte normative şi nivelul la care au fost salarizaţi în această perioadă, conform anexei nr. 2.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea, în calitate de funcţionari publici, în cadrul Departamentului pentru comerţ exterior şi promovare economică din Ministerul Afacerilor Externe, departament care potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 75/2002 s-a reorganizat ca Departament de Comerţ Exterior, structură organizatorică fără personalitate juridică în aparatul de lucru al Guvernului.
Conform art. 6 alin. (1) din OUG nr. 192/2002, salariile de bază şi indemnizaţiile de conducere pentru funcţiile publice din aparatul Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului, Guvernului (...) sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Reţine prima instanţă că, făcând parte din aparatul Guvernului, reclamanţii erau salarizaţi potrivit dispoziţiilor din anexa nr. 1 la această ordonanţă de urgenţă.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, conform art. 8 alin. (1) din OUG nr. 64/2003 a fost înfiinţat Ministerul Economiei şi Comerţului, prin reorganizarea Ministerului Industriei şi Resurselor, precum şi prin preluarea activităţii Departamentului de Politici Economice şi a activităţii Departamentului de Comerţ Exterior din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, departamente care au fost desfiinţate.
Constată instanţa de fond că, odată cu intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ, Departamentul de Comerţ Exterior nu mai face parte din aparatul de lucru al Guvernului, ci din aparatul propriu al ministerului nou înfiinţat, ulterior, urmând să facă parte din aparatul de lucru al Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, înfiinţat potrivit art. 6 alin. (1) din OUG nr. 24/2007, prin (...) preluarea activităţii în domeniul comerţului de la Ministerul Economiei şi Comerţului.
Arată prima instanţă că OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 şi OG nr. 8/2008 stabilesc că personalul din aparatul Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., Consiliului Legislativ, Consiliului Concurenţei, Curţii de Conturi, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi Consiliului Naţional al Audiovizualului este salarizat în conformitate cu prevederile anexei nr. 1 la aceste acte normative, în timp ce personalul din aparatul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, al Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecţiei Muncii, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă este salarizat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.
În consecinţă, reţine instanţa de fond, ulterior trecerii Departamentului de Comerţ Exterior din aparatul de lucru al Guvernului în aparatul propriu al ministerelor nou înfiinţate în subordinea cărora s-a aflat în mod succesiv, devin aplicabile, în ceea ce priveşte salarizarea personalului acestui departament, prevederile anexelor nr. 2 ale actelor normative care reglementează salarizarea personalului din instituţiile publice respective.
Instanţa de fond a respins argumentul legal invocat de reclamanţi, potrivit căruia personalul instituţiilor care se reorganizează sau îşi schimbă raporturile de subordonare ori care se înfiinţează conform actelor normative invocate îşi menţine, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituţiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare [art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003 şi art. 11 din OUG nr. 24/2007], reţinând că prevederile legale invocate nu fac referire la menţinerea nivelului de salarizare avut anterior reorganizării ci au în vedere împrejurarea că salarizarea se va face la nivelul prevăzut de actele normative în vigoare, nivel care se stabileşte în funcţie de instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea persoana supusă reorganizării şi în raport de care urmează a fi aplicate, după caz, prevederile anexelor nr. 1 sau 2 ale acestor acte normative.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii, reiterând argumentele invocate în faţa primei instanţe şi susţinând, în esenţă, că hotărârea pronunţată de aceasta a fost dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003 şi art. 11 din OUG nr. 24/2007.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Recurenţii-reclamanţi au calitatea de funcţionari publici, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Ministerului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
Conform art. 6 alin. (2) din OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, „Salariile de bază şi indemnizaţiile de conducere pentru funcţiile publice din aparatul propriu al ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, al Inspecţiei Muncii, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă sunt prevăzute în anexa nr. II."
Fiind angajaţi ai unui minister, recurenţilor le sunt, deci, aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 192/2002, mai sus citate, care fac trimitere la salariile de bază prevăzute în anexa nr. II.
În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile art. 18 alin. (5) din OUG nr. 64/2003 şi art. 11 din OUG nr. 24/2007, invocate de recurenţi, potrivit cărora personalul instituţiilor care se reorganizează sau îşi schimbă raporturile de subordonare ori care se înfiinţează conform acestor acte normative îşi menţine, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituţiile publice, nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare.
Dispoziţii legale susmenţionate fac, aşadar, trimitere la legea de salarizare a funcţionarilor publici în vigoare, care, în speţă, este OUG nr. 192/2002 şi prevăd că aceasta se aplică în continuare, până la data intrării în vigoare a noii legi a salarizării personalului din instituţiile publice.
Cum recurenţii sunt funcţionari publici în cadrul unui minister iar actul normativ în vigoare privind salarizarea funcţionarilor publici, OUG nr. 192/2002, prevede că „salariile de bază (…) pentru funcţiile publice din aparatul propriu al ministerelor … sunt prevăzute în anexa nr. II", în mod corect a apreciat instanţa de fond că salarizarea acestora se face prin raportare la aceste dispoziţii legale.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii M.D.H., ş.a., împotriva sentinţei nr. 2824 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 517/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
