ICCJ. Decizia nr. 5129/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5129/2010
Dosar nr.1983/54/2009
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R., anularea Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă la data de 26 mai 2009, reintegrarea în funcţia de director al Direcţiei Silvice Olt şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente funcţiei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 937 emisă de pârâtă la data de 15 decembrie 2004 a fost numit în funcţia de director al Direcţiei Silvice Slatina, iar prin Decizia nr. 1057 din data de 22 decembrie 2004 emisă de aceeaşi autoritate, contractul său de muncă a fost suspendat de drept pe perioada exercitării mandatului de deputat. Prin Decizia nr. 474 din 15 decembrie 2008, pârâta a dispus revenirea sa în funcţia deţinută anterior suspendării contractului.
Ulterior, reclamantul şi-a restrâns obiectul cererii iniţiale, în sensul că a solicitat doar anularea deciziei contestate, pentru că într-un alt dosar a obţinut anularea parţială a Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009, reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente, aşa cum rezultă din certificatul de grefă nr. 39035 depus în dovedirea susţinerilor.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Guvernului României prin Primul-ministru Emil Boc şi Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, arătând că Decizia contestată a fost emisă din ordinul celor doi chemaţi în garanţie. În drept a invocat prevederile art. 16 din Legea nr. 554/2004 şi art. 60 - 63 C. proc. civ.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 86 din 19 februarie 2010, a admis cererea precizată formulată de reclamantul M.C.L. în contradictoriu cu pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R., a dispus anularea Deciziei nr. 650 emisă de pârâtă în data de 26 mai 2009.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R. împotriva Guvernului României prin Primul-ministru Emil Boc şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 937/2004, emisă de pârâtă, reclamantul a fost numit în funcţia de director al Direcţiei Silvice Slatina, iar prin Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 (Decizia contestată în cauză) s-a dispus eliberarea sa din această funcţie, cu acordarea unui preaviz de 20 de zile lucrătoare, iar în termen de 3 zile lucrătoare de la data comunicării preavizului s-a stabilit obligaţia de a-şi manifesta consimţământul pentru unul din posturile vacante, în caz contrar fiind concediat.
Anterior emiterii deciziei contestate, pârâta a emis Decizia nr. 257 din 24 aprilie 2009 prin care a dispus desfiinţarea posturilor de director, director tehnic şi director economic de la 41 de direcţii silvice, printre care şi postul reclamantului.
S-a mai reţinut că prin Sentinţa nr. 448 din 17 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, a fost anulată parţial Decizia nr. 257/2009 emisă de autoritatea pârâtă cu privire la desfiinţarea unor posturi, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
Astfel, a apreciat că Decizia nr. 650/2009 contestată în prezenta cauză are caracter subsecvent şi accesoriu deciziei anulate parţial, nr. 257/2009, Decizia anulată producând consecinţe juridice asupra deciziei contestate, act administrativ ce nu are o existenţă de sine stătătoare, fiind condiţionat, sub aspectul legalităţii de existenţa deciziei anulate.
Totodată, prima instanţă a reţinut că Decizia contestată a fost emisă în aplicarea prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice centrale, prevederi care, prin Decizia nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, au fost declarate neconstituţionale, iar Decizia Curţii Constituţionale este definitivă şi obligatorie.
Concluzionând, a arătat că neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale conduce la suspendarea de drept şi la încetarea efectelor sale juridice, astfel că prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea OUG nr. 37/2009.
În privinţa cererii de chemare în garanţie, prima instanţă a apreciat că nu este admisibilă, având în vedere precizarea acţiunii, în sensul că reclamantul solicită doar anularea actului administrativ vătămător, fără a mai menţine petitul obligării pârâtei la despăgubiri, faţă de împrejurarea că cererile accesorii au fost soluţionate într-o altă cauză.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, pârâta Regia Naţională a Pădurilor - R. a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că Decizia atacată a fost emisă în vederea aplicării HG nr. 229/2009 şi a OUG nr. 37/2009, ca de altfel şi Deciziile nr. 257 din 24 aprilie 2009 şi nr. 354 din 4 mai 2009 prin care reclamantul a fost schimbat din funcţia de director.
Recurenta-pârâtă a susţinut că prima instanţă şi-a întemeiat hotărârea doar pe Sentinţa nr. 448 din 17 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1605/54/2009, care însă nu este definitivă şi irevocabilă, neexistând deci autoritate de lucru judecat în privinţa ei, cum în mod eronat a apreciat instanţa, reţinând astfel că anularea Deciziei nr. 257/2009 atrage şi anularea Deciziei nr. 650/2009, faţă de caracterul de accesorialitate în raport de prima decizie emisă.
În opinia recurentei-pârâte, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că subsecventă Deciziei nr. 257 din 24 aprilie 2009 a fost Decizia nr. 470 din 4 mai 2009 prin care a fost numit reclamantul cu delegaţie în funcţia de director al Direcţiei Silvice Olt. Or, Decizia nr. 650/2009 l-a eliberat pe reclamant din funcţia de director pe care o deţinea cu delegaţie.
În plus, recurenta-pârâtă a mai susţinut că intimatul-reclamant a optat în mod expres pentru funcţia şef birou producţie în cadrul Direcţiei Silvice Olt, conform cererii din 5 iunie 2009, cerere care i-a fost acceptată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-chemat în garanţie Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat să se ia act că hotărârea instanţei de fond a intrat sub autoritatea lucrului judecat în ceea ce priveşte ministerul, întrucât în recurs nu se regăsesc critici în ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Decizia nr. 650 din 26 mai 2009 emisă de Regia Naţională a Pădurilor - R. prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de director al Direcţiei Silvice Slatina,
În temeiul art. III alin. (1) din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatului-reclamant, ocupant al funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 20 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul Legii nr. 53/2003.
Cât priveşte critica recurentei, în sensul că Decizia atacată a fost emisă în vederea aplicării dispoziţiilor O.U.G nr. 37/2009 şi prin urmare instanţa trebuia să constate incidenţa acestor dispoziţii, în vigoare la data emiterii actului administrativ individual, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susţinute de recurentă, în sensul că Decizia îşi păstrează validitatea pentru că a fost emisă în temeiul OUG nr. 37/2000, act normativ în vigoare la data emiterii ei, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
În ce priveşte desfiinţarea funcţiei publice deţinută de reclamant, se constată că potrivit deciziei Curţii Constituţionale măsura contravine Constituţiei.
Referitor la susţinerea recurentei, potrivit căreia intimatul a optat pentru funcţia de şef birou producţie în cadrul Direcţiei Silvice Olt, iar cererea i-a fost acceptată, instanţa de control judiciar constată că opţiunea respectivă s-a efectuat în termenul de preaviz acordat prin Decizia atacată în prezenta cauză şi la solicitarea recurentei exprimată în această decizie.
În fine, potrivit evidenţelor din programul E. rezultă că prin Decizia nr. 2561 din 14 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - R. împotriva Sentinţei nr. 448 din 17 noiembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 1605/54/2009, care constituie una din criticile recurentei aduse hotărârii atacate, în sensul că s-a fundamentat pe această sentinţă deşi se exercitase calea de atac împotriva ei, această din urmă hotărâre judecătorească devenind irevocabilă.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - R. împotriva Sentinţei nr. 86 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2010.
Procesat de CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4360/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4076/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
