ICCJ. Decizia nr. 5239/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5239/2010
Dosar nr.533/45/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.M.E., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.F., a formulat cerere de anulare a Deciziei nr. 1053673 din 25 iunie 2009, prin care a fost respinsă ca nedepusă în termenul legal contestaţia sa formulată împotriva Deciziei nr. 1045257 din 28 ianuarie 2009 privind atragerea răspunderii solidare pentru debitoarea SC "P. D&V S.R.L. Iaşi, pentru suma de 1.370.240 RON.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că la data de 11 mai 2009 a primit prin intermediul serviciilor poştale Somaţia Administraţiei Finanţelor Publice Iaşi din 05 mai 2009, prin care a fost anunţat că figurează în evidenţele fiscale cu suma de 1.370.240 RON urmare a emiterii Deciziei nr. 1045257/2009 a A.N.A.F. - D.G.A.N.C, deşi această decizie nu i-a fost comunicată niciodată, fiind doar ataşată în copie la somaţia menţionată.
A mai arătat că Decizia contestată emisă de pârâtă la 28 ianuarie 2009 i-a fost trimisă prin scrisoare recomandată, însă destinatarul nefiind găsit, s-a decis înapoierea scrisorii la 16 februarie 2009, organul fiscal dispunând publicarea anunţului pe pagina de internet a A.N.A.F. la 2 martie 2009, dată în raport de care, conform art. 44 alin. (3) C. proCod Fiscal, actul administrativ se consideră comunicat în termen de 15 zile de la afişarea anunţului.
A mai susţinut reclamantul că pentru a fi incidenţă excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de organul fiscal, Decizia ar fi trebuit să cuprindă elementele prevăzute de art. 43 alin. (2) lit. i) C. proCod Fiscal, iar în speţă actul nu are specificat termenul de depunere a contestaţiei şi nici organul fiscal competent să o soluţioneze, ci doar prevederea generică potrivit căreia poate fi atacată în condiţiile art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, care nu suplineşte însă obligaţia prevăzută de legiuitor de a se specifica exact termenul şi organul la care se depune contestaţia. În acest context a apreciat reclamantul că termenul de depunere a contestaţiei este de 3 luni de când se consideră a fi comunicat actul - 2 septembrie 2009, conform art. 207 alin. (4) C. proCod Fiscal
3. Apărările formulate de pârâta A.N.A.F.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, comunicarea actului de angajare a răspunderii solidare a administratorului fiind realizată cu respectarea dispoziţiilor procedurale prevăzute de art. 44 alin. 2 lit. d) şi alin. (3) C. proCod Fiscal, în data de 2 martie 2009, astfel încât contestaţia depusă la 28 mai 2009 a avut loc cu încălcarea termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proCod Fiscal
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 33/CA din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul I.M.E. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.A.M.C., ca nefondată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
5.1. La dosarul de fond se află dovezile de comunicare pe pagina de internet D.G.A.M.C. a anunţului din 2 martie 2009 precum şi la sediul A.N.A.F., având în vedere că s-a constatat imposibilitatea comunicării prin poştă a Deciziei din 28 ianuarie 2009.
5.2. Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) lit. d) coroborat cu alin. (3) din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, îndeplinirea acestor forme de publicitate în condiţiile legii au semnificaţia legală a comunicării actului în termen de 15 zile de la data afişării anunţului, în speţă termenul împlinindu-se la data de 19 martie 2009.
5.3. Nu se poate reţine susţinerea reclamantului privind pretinsa nelegalitate a efectuării actelor de comunicare, motivat că acestea nu ar fi prevăzut expres termenul de contestare la organul competent, din moment ce se recunoaşte prin acţiune că actul făcea trimitere la procedura de contestare prevăzută de art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003, în condiţiile în care "nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii", iar dispoziţia legală incidenţă a fost cu precizie indicată în actul administrativ, chiar dacă textul nu a fost reprodus expres în conţinutul acesteia.
6. Recursul formulat de reclamantul I.M.E.
Motivele de recurs sunt cele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Recurentul consideră că interpretarea făcută de judecătorul fondului nu este conformă cu cea pe care legiuitorul a avut-o în vedere la momentul adoptării C. proCod Fiscal
6.2. Distincţia dintre cele două termene - 30 zile/ 3 luni - este semnificativă din punct de vedere temporal, raţiunea legiuitorului fiind aceea de a acorda timpul suficient contestatorului de a se informa asupra aspectelor procedurale de atacare a actului fiscal, în condiţiile în care nu se specifică termenul şi organul la care poate fi atacat actul fiscal.
6.3. Faptul că în actul fiscal atacat se menţionează doar că "poate fi atacată în condiţiile art. 205 şi următoarele din OG nr. 92/2003", nu acoperă cerinţa avută în vedere de legiuitor, atâta timp cât art. 43 alin. (2) lit. i) specifică fără echivoc toate cele trei elemente ce trebuie să fie prezente în actul fiscal.
7. Concluziile scrise formulate de intimata-pârâtă A.N.A.F.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece au fost aplicate prevederile art. 44 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) din OG nr. 92/2003 republicată, iar contestaţia urma să fie depusă în termen de 30 de zile de la data expirării publicării anunţului deciziei contestate.
Deşi în actul atacat nu se menţionează în mod expres termenul de contestare şi organul competent, trimiterea la procedura de contestare prevăzută de art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal, suplineşte elementele lipsă, iar recurentul-reclamant nu poate invoca în apărare necunoaşterea legii.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
1.1. Decizia din 28 ianuarie 2009 emisă de A.N.A.F. a prevăzut la finele acesteia posibilitatea atacării în condiţiile art. 205 şi urm. din OG nr. 92/2003 republicată, prevederile C. proCod Fiscal cu modificările şi completările ulterioare.
1.2. Termenul legal de contestare este, conform art. 207 alin. (1) C. proCod Fiscal, de 30 de zile de la data comunicării actului.
1.3. Însă, potrivit art. 207 alin. (4) C. proCod Fiscal, contestaţia poate fi depusă în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, în ipoteza în care în cuprinsul actului nu se întâlnesc elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i) C. proCod Fiscal, respectiv:
- posibilitatea de a fi contestat;
- termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia.
1.4. Actul administrativ contestat nu cuprinde elementele ce ţin de termenul de depunere a contestaţiei şi de organul fiscal la care se depune contestaţia.
Din formularea textului de lege analizat se desprinde concluzia că toate cele trei elemente sunt obligatorii şi totodată, cumulative.
1.5. Indicarea prevederilor art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal nu este suficientă pentru a putea fi aplicat termenul de 30 de zile de contestare, deoarece în cuprinsul art. 207 C. proCod Fiscal este introdusă obligativitatea respectării dispoziţiilor art. 43 alin. (2) lit. i) C. proCod Fiscal, în sens contrar, termenul de contestare este de 3 luni de la data comunicării actului.
1.6. Recurentul-reclamant nu a dat dovadă de necunoaşterea legii şi nu s-a apărat în acest mod, ci, dimpotrivă, a interpretat corect legea şi a formulat contestaţia în termenul prevăzut de lege, în lipsa elementelor obligatorii impuse de art. 43 sus-menţionat.
1.7. Dacă s-ar considera că menţionarea dispoziţiilor art. 204 şi urm. C. proCod Fiscal este suficientă pentru introducerea contestaţiei în termenul de 30 de zile, ar însemna că prevederile art. 43 alin. (2) lit. i) nu ar avea aplicabilitatea în nicio situaţie indicată. Aceasta ar însemna că textul este interpretat într-un mod eronat, cu încălcarea unora dintre principiile de interpretare a legii, conform căruia norma legală se interpretează în sensul de a produce efecte juridice şi nu în sensul de a nu produce niciun efect juridic.
2. În drept, fiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursul şi a se casa sentinţa recurată, cu consecinţa admiterii acţiunii, anulării deciziei contestate şi obligării autorităţii pârâte să soluţioneze pe fond contestaţia împotriva Deciziei din 28 ianuarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.M.E. împotriva Sentinţei nr. 33/CA din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi admite acţiunea.
Anulează Decizia din 25 iunie 2009 emisă de A.N.A.F. şi obligă autoritatea să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva Deciziei din 28 ianuarie 2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5238/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
