ICCJ. Decizia nr. 5273/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5273/2010
Dosar nr. 7440/2/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 iulie 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatarea existenţei calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 25 ianuarie 2007 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea, în ceea ce îl priveşte pe pârâtul M.G., în prezent deţinător al titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, sub aspectul existenţei calităţii de colaborator al Securităţii.
În nota de constatare din 25 septembrie 2008, întocmită de direcţia de specialitate, s-a reţinut că pârâtul M.G. a fost recrutat iniţial la data de 18 aprilie 1977 sub numele conspirativ G.M., pentru asigurarea supravegherii informative în cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări de Echipamente Termoenergetice, când pârâtul a scris şi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.
Reclamantul a mai arătat că perioada 1988-1990 este cea de-a doua perioadă de colaborare a pârâtului cu Securitatea, şi a avut ca scop încadrarea informativă a unei persoane „semnalată cu rude în străinătate în postură de fugari” şi „cu intenţii de evaziune”, colaborarea fiind confirmată de existenţa unui angajament scris şi semnat de pârât.
A susţinut că din actele depuse de pârât la dosar rezultă că informaţiile furnizate prin cele 247 note informative se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, totodată, furnizarea acestor informaţii a fost făcută conştient, pârâtul a avut reprezentarea clară a faptului că relatările de natura celor prezentate în informări nu rămâneau fără urmări.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a susţinut că nu a fost colaborator al Securităţii, dar recunoaşte că a dat note informative pe care le încadrează în categoria „compromisuri în urma presiunilor” şi cu privire la care a susţinut că „nu au avut niciun efect incriminator”, iar persoanele despre care a scris „nu au avut nimic de suferit în urma declaraţiilor” sale.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 743 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat existenţa calităţii pârâtului M.G. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul, în calitate de colaborator/informator, a semnat note de informare în perioadele 1977-1985 şi 1988-1990 cu numele conspirativ G.M., iar în perioada 1985-1987, cu numele conspirativ I.
Din probele administrate în cauză de reclamant, respectiv angajamentul semnat de către pârât cu organele de Securitate şi notele informative depuse la dosar, Curtea de apel a constatat că prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în sensul că pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul a furnizat, în mod detaliat, informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, informaţii care au avut efectiv urmări.
Totodată, în raport de conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că prin informaţiile furnizate, pârâtul a îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată a persoanelor vizate în notele informative întocmite, ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securităţii, fiind astfel îndeplinită şi cea de-a doua condiţie, prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Concluzionând, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din angajamentul pârâtului, colaborarea acestuia s-a făcut „în mod secret, organizat şi activ cu organele de Securitate”, iar persoanele menţionate în notele pârâtului nu aveau de unde să ştie că problemele pe care le-au avut cu Securitatea au fost cauzate şi de M.G., care a fost o verigă în sistemul de urmărire.
Nu a fost reţinută susţinerea pârâtului în sensul că a furnizat informaţii Securităţii sub presiune şi ameninţare, Curtea de apel constatând că aceste aspecte nu rezultă din înscrisurile de colaborare, dimpotrivă, pârâtul solicita sprijin Securităţii în procurarea unor cărţi şi obţinea astfel de beneficii.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.G., considerând-o nelegală şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs se arată că atitudinea acestuia de acceptare a colaborării, activităţile desfăşurate de recurent sunt reprobabile şi în neconcordanţă cu dreptul la o viaţă privată şi intimă ale persoanelor despre care a oferit informaţii.
Însă, declaraţiile şi informaţiile pe care le-a furnizat Securităţii au fost date sub presiunea şi ameninţarea organelor de Securitate de a nu putea să-şi desfăşoare activitatea sportivă şi de a participa la competiţii sportive din afara ţării, mai ales că artele marţiale erau un sport neagreat şi chiar interzis din 1982.
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 impun nu numai semnarea unui angajament, ci este nevoie ca informaţiile furnizate să fi dus la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Se arată că întregul material probator a relevat faptul că informaţiile furnizate nu au avut caracter defăimător, nu au fost tendenţioase şi nu au îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţia în vigoare la acea dată.
Referitor la concluzia primei instanţe cu privire la informarea referitoare la cei doi fraţi C. care au fost prinşi de autorităţile iugoslave, dar acest fapt s-a întâmplat înainte de informarea sa, iar după ce au fost aduşi în ţară, nu au fost condamnaţi şi nu au suferit nicio încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
S-a precizat şi faptul că în toate notele informative, deşi numeroase, se regăsesc doar informaţii legate de activitatea zilnică de la locul de muncă, caracterizări pozitive şi care nu au încălcat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor implicate.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Din interpretarea acestui text rezultă că pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securităţii este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii:
- informaţiile să se refere la denunţarea activităţilor sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist;
- ele să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Recurentul a cunoscut faptul că a semnat angajamente şi a întocmit numeroase note informative către organele Securităţii însă acestea nu au dus la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale pentru că nu s-au făcut arestări, nu au fost incriminaţi de lege sau daţi afară colegii de serviciu.
Însă, din probele aflate la dosar rezultă că informaţiile date de recurent au vizat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ele se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Chiar dacă marea parte a informaţiilor erau cu caracter general, au existat şi informaţii care au dus la urmărirea persoanelor vizate de acestea.
În această categorie se înscriu informaţiile despre soţii L.M. şi L., despre Ş.Z., C.E.
În ceea ce priveşte motivele de recurs legate de notele informative privind pe fraţii C., într-adevăr notele au fost date după ce aceştia au fost returnaţi de autorităţile iugoslave după trecerea frauduloasă a frontierei, dar aceasta nu înseamnă că nu se încadrează în categoria celor vizate de art. 2 pct. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Referitor la susţinerile recurentului privind furnizarea de informaţii sub presiunea şi ameninţarea organelor de Securitate, se constată că acestea sunt nefondate deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unor presiuni şi ameninţări.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G. împotriva sentinţei nr. 743 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5272/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5275/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
