ICCJ. Decizia nr. 5277/2010. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5277/2010
Dosar nr. 85/32/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău a chemat în judecată pe pârâţii Societatea Naţională a Sării SA, Societatea Naţională a Sării SA - Salina Tg. Ocna şi Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 octombrie 1998, pentru suprafaţa de teren de 1.302,97 m.p.
Judecătoria Oneşti, prin sentinţa nr. 1924/2008, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Societatea Naţională a Sării SA – Salina Tg. Ocna, a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 octombrie 1998.
Tribunalul Bacău, prin decizia nr. 1026 din 21 noiembrie 2008, a admis recursul declarat de Societatea Naţională a Sării SA, a casat sentinţa anterior arătată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că este vorba despre un act administrativ emis de o autoritate publică centrală şi sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, modificată.
În fond după casare, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei materiale şi a precizat că a învestit instanţa cu un litigiu civil şi trebuie respectat principiul disponibilităţii, care guvernează această materie.
Pârâta Societatea Naţională a Sării SA a invocat excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, în raport de data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate contestat în cauză şi de prevederile art. 11 din Legea contenciosului administrativ.
La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Pârâta Societatea Naţională a Sării SA a solicitat admiterea acestei excepţii, în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 11 din 05 februarie 2010, a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată de reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bacău şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia necompetenţei materiale este nefondată, întrucât obiectul acţiunii deduse judecăţii vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică centrală, iar, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, competenţa aparţine în primă instanţă Curţii de apel.
Reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, reglementată de art. 7 din legea anterior arătată, ceea ce atrage inadmisibilitatea acţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bacău, care a solicitat casarea sa şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, aşa cum rezultă din adresa din 10 august 2006, în care se consemnează că solicită Ministerului Economiei şi Comerţului anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 octombrie 1998, pentru suprafaţa de teren de 1.302,97 m.p.
La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2010, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat.
Concluziile părţilor cu privire la această excepţie au fost consemnate în practicaua deciziei de faţă, care face parte integrantă din aceasta.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Excepţia autorităţii de lucru judecat este fondată.
Astfel, potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele în contra lor, în aceeaşi calitate.
Cu alte cuvinte, principiul puterii lucrului judecat împiedică judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Puterea lucrului judecat are la bază regula că o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 818 din 21 martie 2007, a respins ca tardiv formulată acţiunea reclamantei Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâţii Societatea Naţională a Sării SA - Salina Tg. Ocna şi Ministerul Economiei şi Comerţului, având ca obiect anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 14 octombrie 1998, pentru suprafaţa de teren de 1.302,97 m.p.
Prin cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză, recurenta-reclamantă a solicitat constatarea nulităţii absolute a aceluiaşi act administrativ, în contradictoriu cu aceleaşi părţi.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauza pentru a putea reţine ca fiind admisibilă excepţia autorităţii de lucru judecat.
Instanţa de control judiciar apreciază că nu prezintă relevanţă faptul că prima instanţă sesizată cu această acţiune s-a pronunţat pe excepţie, întrucât aceasta este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, care face imposibilă cercetarea fondului cauzei.
În raport cu soluţia dată pe această excepţie, instanţa de control judiciar consideră că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bacău în cererea de recurs.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantei Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Bacău pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Regia Naţională a Pădurilor - Direcţia Silvică Bacău împotriva sentinţei nr. 11 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantei, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5275/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5282/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
