ICCJ. Decizia nr. 5260/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5260/2010
Dosar nr. 6642/2/2010
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta J.M.B.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, SC G.S.P. SA, O.H.L. SA şi V.O.D.M.C., desfiinţarea deciziei nr. 3275/C5/3274, 3294, 3340 din 29 iunie 2010 a Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea plângerii sale, petenta a învederat instanţei că prin soluţionarea de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor a contestaţiilor formulate de contestatoarele SC G.S.P. SA, V.O.D.M.C. şi O.H.L. SA, s-au încălcat normele imperative de competenţă prevăzute în art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care atribuie în competenţă exclusivă Curţii de Apel Bucureşti soluţionarea litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional. S-a precizat că lucrările constând în „Finalizarea digului de larg din portul Constanţa” sunt aferente realizării infrastructurii de transport de interes naţional.
În şedinţa publică din 25 octombrie 2010, intimata SC G.S.P. SA a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, excepţie calificată de instanţă ca vizând necompetenţa teritorială.
Prin decizia civilă nr. 2191 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petenta J.M.B.A., împotriva deciziei nr. 3275/C5/3274, 3294, 3340 din 29 iunie 2010 a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, SC G.S.P. SA, O.H.L. SA şi V.O.D.M.C., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prezenta cauză are ca obiect plângere împotriva unei decizii a Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 283 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, instanţa competentă să soluţioneze plângerea formulată împotriva deciziei pronunţate de Consiliu este Curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante. A constatat instanţa că autoritatea contractantă este, în speţă, Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime SA, cu sediul în Constanţa, astfel încât competenţa teritorială în soluţionarea plângerii aparţine Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, s-a mai statuat că prevederile art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt relevante în soluţionarea excepţiei deoarece textul nu vizează soluţionarea plângerii împotriva deciziei pronunţate de Consiliu, ci a litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta J.M.B.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc critici sentinţei recurate în sensul că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Se susţine că lucrările constând în „Finalizarea digului de larg din portul Constanţa” sunt aferente realizării infrastructurii de transport de interes naţional astfel cum prevăd dispoziţiile din: ordonanţa nr. 19/1997 privind transporturile, Legea nr. 203/2003 privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european, H.G. nr. 1048/2007 pentru aprobarea Normelor de analiză a reţelei de transport de interes naţional şi european, H.G. nr. 854/2009 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici al obiectivului de investiţii „Finalizarea digului de larg din portul Constanţa”, precum şi dispoziţiile art. 1 din contractul de finanţare din 29 ianuarie 2010, astfel că, potrivit art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, revenea în exclusivitate Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a plângerii împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Recurenta invocă în susţinerea criticilor şi jurisprudenţa Tribunalului Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respectiv sentinţa nr. 4386/2010 rămasă irevocabilă, decizia nr. 4195 din 07 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi deciziile nr. 318/CA din 01 octombrie 2010, nr. 319/CA din 01 octombrie 2010 ale Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Intimata SC G.S.P. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că incidente în cauză în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţionare a plângerii împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, sunt dispoziţiile art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă plângerea promovată de recurenta J.M.B.A. împotriva deciziei Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor nr. 3275/C5/3274, 3294, 3340 din 29 iunie 2010.
Ulterior, recurenta a depus şi note scrise prin care a reiterat criticile menţionate în cererea de recurs, arătând că hotărârea recurată privind declinarea judecării plângerii este contrară legii, respectiv art. 256 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data pronunţării acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
După cum se constată, obiectul învestirii instanţei de contencios administrativ, respectiv Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, îl constituie plângerea împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nr. 3275/C5/3274, 3295, 3340 din 29 iunie 2010, emisă în procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, anterior modificărilor intervenite prin O.U.G. nr. 76/2010, privind atribuirea contractului de achiziţie având ca obiect „Finalizarea digului de larg din portul Constanţa”.
Potrivit art. 298 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, „Contractele în curs de executare şi procedurile de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se definitivează pe baza prevederilor legale în vigoare la data iniţierii acestora”.
În consecinţă, cadrul legal aplicabil în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a plângerii împotriva deciziei Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor emisă la 29 iunie 2010, este cel prevăzut de O.U.G. nr. 34/2006, până la modificările intervenite prin O.U.G. nr. 76/2010, respectiv art. 283 alin. (1) teza I din acest act normativ.
Este adevărat că, potrivit art. 256 din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin O.U.G. nr. 72/2009 „(1) În vederea soluţionării contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu respectarea prevederilor art. 256 alin. (2) şi 270-271. (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), litigiile privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, aşa cum este definită de legislaţia în vigoare, sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti”.
Însă, decizia nr. 3275/C5/3274, 3295, 3340 din 29 iunie 2010 a fost emisă având în vedere procedura prevăzută de art. 256 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Astfel cum s-a reţinut, potrivit art. 283 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva unei astfel de decizii este Curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază se află sediul autorităţii contractante.
În raport de aceste dispoziţii, în mod corect, prima instanţă a stabilit competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă plângerea împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Cele invocate de recurentă în ceea ce priveşte calificarea procedurii ca fiind de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, reprezintă, în fapt, aprecieri referitoare la legalitatea deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor contestată în cauză şi implicit asupra legalităţii acestei proceduri.
Jurisprudenţa menţionată de recurentă nu constituie izvor de drept şi nu leagă instanţa în ceea ce priveşte soluţionarea recursului de faţă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.M.B.A. împotriva deciziei civile nr. 2191 din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5258/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5263/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
