ICCJ. Decizia nr. 5285/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5285/2010
Dosar nr. 1413/59/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.G. a chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând suspendarea Ordinului nr. 2930 din 14 decembrie 2009 emis de Procurorul General, în măsura în care contravine sentinţei civile nr. 72 din 03 martie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, precum şi suspendarea Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 al Procurorului Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că primul ordin este nelegal întrucât nu reflectă întru totul dispoziţiile sentinţei civile nr. 72 din 03 martie 2009 prin care a fost admisă acţiunea sa, s-a anulat un alt ordin al pârâtului şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat. Ordinul menţionat este nelegal prin omisiune, respectiv nu prevede reintegrarea efectivă a reclamantului în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet din cadrul căreia a fost revocat şi nici plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada cuprinsă între emiterea ordinului anulat şi până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior.
În privinţa Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, reclamantul a susţinut că prin acesta a fost schimbat locul său de muncă, fiind numit în funcţia de procuror în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu, deşi sentinţa civilă menţionată a stabilit reintegrarea sa pe postul şi în funcţia deţinută înainte de emiterea ordinului anulat.
A mai arătat reclamantul că prin cele două ordine a căror suspendare o solicită i se cauzează un însemnat prejudiciu, suspendarea fiind justificată pentru prevenirea unei pagube iminente.
b) Întâmpinările formulate
Pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat întâmpinare şi invocând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii pe considerentul că, de vreme ce i s-a răspuns reclamantului în termenul legal la plângerea prealabilă, cererea de suspendare a devenit inadmisibilă, apreciind că interpretarea dată dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 este în sensul că cererea de suspendare poate fi formulată ulterior sesizării autorităţii publice emitente dar înainte de soluţionarea plângerii prealabile de către aceasta.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând că sentinţa civilă la care face referire reclamantul a dispus reintegrarea acestuia în funcţia deţinută, iar nu şi pe postul deţinut anterior anulării ordinului de revocare din funcţie, că reintegrarea în cadrul Biroului Teritorial Timiş este obiectiv imposibilă întrucât toate cele şase posturi de procurori sunt ocupate şi că nu sunt îndeplinite cele trei condiţii.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat de asemenea întâmpinare, invocând în primul rând excepţia necompetentei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că cele trei condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite în cauză.
c) Sentinţa primei instanţe
Prin sentinţa nr. 72 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii; a respins excepţia lipsei de interes; a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Şeful Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a suspendat executarea Ordinului nr. 188 din 15 decembrie 2009 emis de Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, până la pronunţarea instanţei de fond; a respins cererea de suspendare a Ordinului nr. 2930 din 14 decembrie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5,3 RON reprezentând taxă judiciară şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii s-a arătat că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu prevăd că cererea de suspendare poate fi introdusă doar în situaţia în care plângerea prealabilă nu ar fi soluţionată. O astfel de interpretare echivalează cu o adăugare la lege, în condiţiile în care din conţinutul art. 14 alin. (1) rezultă cu claritate că partea vătămată poate solicita suspendarea actului oricând după sesizarea autorităţii publice şi până la pronunţarea instanţei de fond.
Referitor la excepţia lipsei de interes s-a apreciat că faţă de precizarea reclamantului prin apărător, că ordinul nr. 2930 din 14 decembrie 2009 îl lezează în măsura în care nu prevede expres Biroul Teritorial Timiş, precum şi drepturile restante, Curtea a apreciat că această excepţie este neîntemeiată, reclamantul afirmând astfel interesul demersului său judiciar.
Pe fondul cererii de suspendare prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv s-a formulat plângere prealabilă, s-a dovedit existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente, cu privire la ordinul nr. 188/2009.
S-a arătat că există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii ordinului nr. 188/2009 constând în împrejurarea că, deşi prin sentinţa civilă nr. 72 din 03 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus anularea ordinului de revocare şi reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului, când reclamantul deţinea funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Timiş, totuşi, prin ordinul menţionat, s-a dispus desfăşurarea activităţii în cadrul Biroului Teritorial Giurgiu.
Referitor la paguba iminentă, judecătorul fondului a considerat că deoarece deplasarea reclamantului de la Timişoara la Giurgiu constituie, fără îndoială un prejudiciu material viitor şi previzibil, în condiţiile în care o astfel de deplasare, pe o distanţă considerabilă, afectează, prin cheltuielile pe care le presupune, veniturile reclamantului şi ale familiei sale.
În ceea ce priveşte ordinul nr. 2930/2009, Curtea de apel a apreciat că cererea de suspendare a acestui ordin estre neîntemeiată întrucât prin acţiunea sa reclamantul tinde nu la suspendarea acestui ordin, ci la însăşi modificarea lui. Astfel, reclamantul susţine necesitatea suspendării ordinului menţionat în ceea ce priveşte omisiunea menţionării Biroului Teritorial Timiş şi menţiunea achitării drepturilor salariale restante.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin procurorul general şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a susţinut că în cauză nu sunt întrunit cumulativ condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, s-a arătat că prin sentinţa nr. 72/2009 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, şi nu pe postul deţinut anterior, respectiv în funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
În ceea ce priveşte paguba iminentă s-a susţinut că reclamantul nu suferă niciun prejudiciu întrucât potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 27/2006 are dreptul la atribuirea unei locuinţe de serviciu, sau la compensarea chiriei în cazul închirierii unei locuinţe pe bază de contract de închiriere.
De asemenea, s-a precizat că în baza art. 79 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, reclamantul are dreptul la decontarea a 6 călătorii anuale dus-întors, fie pe calea ferată, fie cu autoturismul.
În motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu există un prejudiciu iminent.
b) Examinarea motivelor de recurs
Înalta Curte examinând motivele de recurs, cererea reclamantului, probele cauzei şi legislaţia aplicată reţine:
Situaţia de fapt:
Prin sentinţa nr. 72/2009, Curtea de Apel Timişoara a anulat Ordinul nr. 2184 din 23 octombrie 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului anulat, cu plata drepturilor salariale pe perioada de la emiterea ordinului anulat şi până la reintegrarea efectivă.
Prin ordinul nr. 188 din 14 decembrie 2009, Procurorul Şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, urmare a ordinului nr. 2930/2009, s-a dispus ca începând cu 16 decembrie 2009 reclamantul B.G. să desfăşoare activitatea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Giurgiu.
Acest ordin a fost suspendat de Curtea de Apel Timişoara.
Legislaţia aplicabilă:
Legea nr. 554/2004, art. 14 alin. „(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
Art. 2 alin. (1) lit. „ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;”
„t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.”
Din analiza prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se reţine că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie întrunite cumulativ trei condiţii: formularea plângerii prealabile, existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
În cauza prezentă, nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru suspendarea actului.
Cazul bine justificat îl constituie acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.
Greşit a reţinut prima instanţă că ordinul nr. 188/2009 prezintă aparenţa de nelegalitate, deoarece prin ordinul respectiv s-a stabilit locul unde reclamantul îşi va desfăşura activitatea de procuror.
În ceea ce priveşte paguba iminentă nu se poate aprecia că desfăşurarea activităţii de procuror într-o altă localitate decât cea de domiciliu produce prin ea însăşi un prejudiciu, atâta vreme cât prin O.U.G. nr. 27/2006 şi Legea nr. 303/2004 sunt reglementate drepturile procurorilor care îşi desfăşoară activitatea într-o altă localitate.
Mai trebuie arătat că prin suspendarea ordinului nr. 188/2009 se ajunge în situaţia în care reclamantul nu are un alt loc de muncă pentru că în cadrul cererii de suspendare nu se pot dispune şi măsuri pentru eventuala restabilire a legalităţii.
c) Soluţia instanţei de recurs
Ca urmare, criticile formulate în recurs sunt fondate, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va respinge cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Procurorul General, şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism împotriva sentinţei nr. 72 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5284/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5291/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
