ICCJ. Decizia nr. 5397/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5397/2010
Dosar nr. 3999/1/2010
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în primul ciclu procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la 01 august 2008, reclamanta M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, anularea deciziei nr. 134 din 16 ianuarie 2008 emisă de Comisie şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie cu încadrare a reclamantei în grad de handicap accentuat pe baza actelor medicale existente.
În motivarea acţiunii s-a invocat faptul că reclamanta a suferit mai multe intervenţii chirurgicale datorate unei stări de boală - fibromiosarcom malign, necesitând radioterapie şi chimioterapie, afecţiune pentru care i-a fost eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap din 06 noiembrie 2006, pe baza căruia i s-a stabilit un grad de handicap accentuat.
Prin certificatul din 08 noiembrie 2007, menţinut prin decizia nr. 134 din 16 ianuarie 2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, contestată în cauză, s-a reţinut că reclamanta prezintă deficienţă funcţională medie, fiind încadrată în gradul de handicap mediu.
Reclamanta a susţinut că decizia contestată este nelegală întrucât, pe de o parte, a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, iar, pe de altă parte, conform Ordinului nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, afecţiunea de care suferă impunea încadrarea sa în grad de handicap accentuat.
Prin sentinţa nr. 108/F din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta M.G., a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 16 ianuarie 2008, emisă de pârâtă, şi a obligat-o pe aceasta să emită o altă decizie de încadrare în grad de handicap în conformitate cu actele medicale prezentate de reclamantă.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea a apreciat că, având în vedere actele medicale prezentate de reclamantă, încadrarea în grad de handicap nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, în speţă Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care stabilea, pentru afecţiunile respective, gradul de handicap accentuat sau grav.
Pe de altă parte, se arată în considerentele sentinţei recurate, decizia nr. 134 din 16 ianuarie 2008 nu respectă condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, aceasta nefiind motivată în niciun fel.
Împotriva sentinţei nr. 108/F din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termen legal, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, solicitând casarea hotărârii recurate şi menţinerea deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 ianuarie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi ca temeinică şi legală.
Prin decizia nr. 2940 din 28 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de casare a apreciat că prima instanţă s-a pronunţat fără a avea o motivare clară a hotărârii, considerentele având caracter general, prin trimitere la o serie de acte medicale prezentate de reclamantă şi la constatarea, nesprijinită pe niciun argument concret, că încadrarea în grad de handicap a reclamantei s-a făcut cu nerespectarea ordinului nr. 726/2002 în vigoare la data respectivă şi care stabilea, pentru afecţiunea prezentată de reclamantă, gradul de handicap accentuat sau grav.
Sub un alt aspect s-a mai reţinut că nici dispozitivul sentinţei recurate nu îndeplineşte condiţiile legii procedurale întrucât modalitatea de obligare a pârâtei la emiterea unei alte decizii de încadrare în grad de handicap, în conformitate cu actele medicale prezentate de reclamantă, nu indică o conduită clară, precisă, lipsită de echivoc, care să fie opozabilă pârâtei.
Instanţa de control judiciar a mai apreciat că instanţa de fond avea obligaţia, pentru corecta stabilire a faptelor şi în vederea justei aplicări a legii incidente, de a pune în discuţia părţilor şi de a ordona efectuarea în cauză a unei expertize judiciare de specialitate, prin care să se lămurească dacă reclamanta îndeplineşte condiţiile de acces la protecţia specială pentru caz de boală canceroasă şi dacă, în caz afirmativ, în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de starea de nutriţie, se impune sau nu încadrarea în gradul de handicap accentuat sau în gradul de handicap grav.
2. Hotărârea pronunţată în fond după casare
Prin sentinţa nr. 66 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza, a admis acţiunea reclamantei M.G., a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 16 ianuarie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie de încadrare în grad de handicap accentuat, în funcţie de actele medicale existente, cu respectarea dispoziţiilor legale.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că din actele medicale depuse de reclamantă rezultă că în anul 2005 aceasta a fost diagnosticată cu fibromiosarcom la nivelul coapsei stângi, acesta fiind excizat în acelaşi an.
În anul 2006, exciza a fost completată pentru o recidivă locală, fapt ce a determinat încadrarea reclamantei în grad de handicap accentuat prin certificatul din 06 noiembrie 2006.
Ulterior, a mai reţinut instanţa de fond, prin protocol al examenului computer tomograf din 18 noiembrie 2008, s-au constatat formaţiuni ale lobului inferior stâng şi drept, cu precizarea că acestea sunt în evoluţie de cel puţin doi ani, timp ce acoperă şi perioada noiembrie 2007-noiembrie 2008.
Instanţa de fond a apreciat că această împrejurare infirmă concluzia Comisiei Superioare că asupra stării prezentate de reclamantă nu sunt semne de evolutivitate (recidive, determinări loco regionale sau la distanţă).
Curtea a respins susţinerile pârâtei în sensul că reclamanta ar prezenta alte afecţiuni, ce nu pot fi luate în considerare în evaluarea gradului de handicap pentru că nu au legătură cu neoplasmul ţesuturilor moi, considerând de notorietate faptul că numai în caz de boală canceroasă este dispus un tratament adjuvant cu citostatice a căror toxicitate poate afecta şi alte organe, şi constatând că, pe de altă parte, boala a avut o recidivă ce a impus o nouă intervenţie chirurgicală, în anul 2006, iar ulterior s-au constatat formaţiuni în evoluţie la nivelul ambilor plămâni.
Instanţa de fond a considerat că interpretarea Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002 trebuia făcută într-un context mai larg, cu luarea în considerare a tuturor elementelor ce conturează starea de boală, astfel cum rezultă din actele medicale prezentate de reclamantă.
Curtea a mai apreciat că decizia nr. 134/2008 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a fost emisă şi cu nerespectarea art. 39 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap din 14 septembrie 2005, întrucât din cuprinsul deciziei nu rezultă motivul pentru care reclamantei i s-a retras încadrarea în grad de handicap accentuat şi s-a dispus încadrarea în grad mediu de handicap.
3. Recursul pârâtei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta-pârâtă şi-a întemeiat calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Capitolului II pct. 2 din Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, extinzând norma juridică peste ipotezele legale.
A mai arătat că ordinul stipulează încadrarea în gradul de handicap accentuat sau grav în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de stările realmente handicapante, iar neoplasmul de părţi moi este reţinut ca handicap numai în cazul în care determină tulburări neurologice generalizate sau atrage amputaţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap din 16 ianuarie 2008, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a stabilit încadrarea intimatei-reclamante în gradul de handicap mediu, cu valabilitate 12 luni, pe baza unui diagnostic clinic încadrat în Codul C49.
În condiţiile în care decizia administrativă respectivă nu este motivată în fapt sau în drept sub aspectul încadrării în gradul de handicap, astfel încât instanţa să poată verifica temeiurile şi resorturile acesteia, modul în care autoritatea emitentă şi-a exercitat dreptul de apreciere, Înalta Curte reţine că evaluarea pe care a făcut-o Curtea de apel, luând în considerare toate elementele care conturează evoluţia stării de boală, conform actelor medicale depuse la dosar nu este susceptibilă de critici. Cu alte cuvinte, contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de fond şi-a exercitat corect propriul drept de apreciere în controlul asupra actului administrativ, interpretând şi aplicând în mod adecvat prevederile Capitolului II pct. 2 din Anexa Ordinului Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 726/2002, care, în cazul bolii canceroase, lasă o marjă de apreciere pentru încadrarea în gradul de handicap grav sau accentuat, în funcţie de intensitatea tulburărilor funcţionale şi de starea de nutriţie. enumerarea tipurilor de sechele handicapante este exemplificativă [„în cazul persoanelor cu sechele handicapante după neoplazii operate, de exemplu: (…)], iar nu limitativă.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, împotriva sentinţei civile nr. 66 din data de 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5396/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5398/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
