ICCJ. Decizia nr. 5394/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5394/2010
Dosar nr. 256/43/2009
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 145 din data de 23 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi a anulat Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum şi procesul-verbal de control financiar şi Dispoziţia nr. 37/2009 emise de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin procesul-verbal emis la data de 16 martie 2009 de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, s-a reţinut că în mod greşit directorul general al reclamantei a fost salarizat, pe lunile ianuarie şi februarie 2009, cu un salariu echivalent al unui vicepreşedinte de consiliu judeţean, când, de fapt, trebuia salarizat cu un salariu echivalent cu cel al unui viceprimar, stabilindu-se, în sarcina reclamantei, recuperarea diferenţei.
Motivarea organelor de control fiscal s-a referit, în esenţă, la faptul că reclamanta este o societate comercială de interes local, aflată în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unităţii administrativ- teritoriale locale, respectiv Consiliul Local Târgu Mureş, acţionar majoritar în proporţie de 81,75%, situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 79/2008, modificată şi completată de O.U.G. nr. 222/2008.
Prin Dispoziţia nr. 37 din 17 martie 2009, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş a dispus luarea, de către reclamantă, a măsurilor necesare pentru recuperarea sumei de 2.006 RON, reprezentând diferenţă de remuneraţie acordata în lunile ianuarie şi februarie 2009, termenul de recuperare fiind fixat până la data de 14 aprilie 2009.
Reclamanta, prin plângerea prealabilă formulată la data de 07 aprilie 2009, a solicitat reexaminarea actelor administrativ-fiscale mai sus menţionate, plângerea fiind însă respinsă prin Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009 emisă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti.
Curtea de Apel a constatat că reclamanta are statut de operator regional, potrivit art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, din moment ce, deşi a fost înfiinţată de autoritatea publică locală, iar în structurile de conducere Consiliul Local Târgu Mureş a desemnat persoane care îi controlează şi coordonează activitatea, totuşi aria de activitate, de ";interes";, a reclamantei este mult extinsă faţă de limitele municipiului Târgu Mureş, aceasta acţionând pe raza mai multor judeţe limitrofe, nu doar judeţul Mureş.
În aceste condiţii, întrucât, prin activitatea pe care o realizează pe raza mai multor judeţe, societatea în cauză nu poate fi considerată una strict de interes local, faţă de dispoziţiile art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006, instanţa de fond a apreciat că retribuţia cuvenită directorului general al reclamantei este echivalentă cu cea a funcţiei de vicepreşedinte al consiliului judeţean, considerând că, ţinând cont de interesul interjudeţean prezentat de activitatea reclamantei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. b) din O.U.G. 79/2008.
2. Recursul pârâtelor
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentele-pârâte au arătat, în esenţă, că instanţa de fond şi-a fundamentat hotărârea exclusiv pe susţinerile reclamantei şi a aplicat greşit prevederile O.U.G. nr. 222/2008, pentru modificarea art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici şi unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor şi adjuncţilor conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor centrale şi locale.
În acest sens, recurentele-pârâte au arătat că unicul criteriu utilizat de actul normativ respectiv pentru încadrarea unui operator economic în ipotezele avute în vedere de legiuitor este cel al unităţii administrativ-teritoriale în coordonarea, subordonarea sau autoritatea căreia se află operatorul respectiv.
În materia stabilirii indemnizaţiei directorului general, O.U.G. nr. 79/2008, modificată prin O.U.G. nr. 222/2008 are caracter de lege specială în raport cu Legea serviciilor comunitare şi de utilităţi publice, astfel că, precizează recurentele-pârâte, faptul că intimata-reclamantă este definită ca ";operator regional"; în actele de constituire nu prezintă relevanţă în cauză.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC C.A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că sentinţa curţii de apel este fondată pe un raţionament corect, care a luat în considerare statutul său de operator regional, conform art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunale de utilităţi publice.
A mai arătat că din interpretarea art. 31 lit. c) din O.U.G. nr. 79/2008 în spiritul legii rezultă fără echivoc voinţa legiuitorului de a crea cadrul pentru stabilirea remuneraţiei directorilor în funcţie de interesul deservit de regii, societăţi şi companii, în contextul regionalizării a serviciilor de apă-canal.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentele-pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că recursul este fondat, prima instanţă făcând interpretarea şi aplicarea greşită a art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2008.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Actele administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ sunt: Procesul-verbal de control financiar nr. 202339 din 16 martie 2009, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii în temeiul Legii nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, cu modificările ulterioare, Dispoziţia obligatorie nr. 37 din 17 martie 2009, emisă de aceeaşi autoritate pentru recuperarea prejudiciului constatat, rezultat din dimensionarea remuneraţiei directorului general al SC C.A. SA Târgu Mureş în raport cu prevederile O.U.G. nr. 79/2008 şi Decizia nr. 144 din 30 aprilie 2009, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a respins contestaţia administrativă formulată de intimata-reclamantă.
În esenţă, problema de drept pe care instanţa a fost învestită să o lămurească vizează încadrarea SC C.A. SA Târgu Mureş în una dintre ipotezele avute în vedere de art. 31 alin. (1) lit. a), b) şi c) din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 222/2008.
Prevederea legală menţionată stabileşte nivelul remuneraţiei acordate conducătorului operatorului economic, în raport cu rangul central, judeţean sau local al autorităţii publice în a cărei coordonare sau subordonare ori sub a cărei autoritate se află acesta, având următorul conţinut:
";(1) Directorul general/Directorul beneficiază de o remuneraţie lunară acordată prin contractul de mandat, după cum urmează:
a) la nivelul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale şi societăţilor comerciale aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor publice centrale la care statul este acţionar unic sau majoritar, precum şi filialelor acestora, remuneraţia nu poate depăşi nivelul indemnizaţiei lunare acordate prin lege pentru funcţia de secretar de stat;
b) la nivelul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor de interes judeţean aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unităţi administrativ-teritoriale judeţene, precum şi filialelor acestora, remuneraţia nu poate depăşi nivelul indemnizaţiei lunare acordate prin lege pentru funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv viceprimar al municipiului Bucureşti;
c) la nivelul regiilor autonome, societăţilor şi companiilor de interes local aflate în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea unei unităţi administrativ-teritoriale de interes local, precum şi filialelor acestora, remuneraţia nu poate depăşi nivelul indemnizaţiei lunare acordate prin lege pentru funcţia de viceprimar.";
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că SC C.A. SA Târgu Mureş a fost înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome Aquaserv Târgu Mureş, prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureş (nr. 69/2005 şi nr. 306/2005).
Or, în temeiul art. 39 alin. (2) lit. i) şi j) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare în perioada respectivă, în competenţa consiliului local intră numai atribuţiile de a înfiinţa şi reorganiza instituţii publice, societăţi comerciale, servicii publice ori regii autonome de interes local, care urmează să funcţioneze în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestuia.
Dreptul conferit de lit. y) a aceluiaşi articol, invocată în preambulul Hotărârii nr. 306/2005, de a hotărî, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi publice locale, în vederea promovării unor interese comune, nu este de natură să modifice, de plano, raportul de subordonare, coordonare sau autoritate la care s-a făcut referire mai sus.
O.U.G. nr. 79/2008 nu are în vedere decât trei paliere - local, judeţean şi central, criteriul de încadrare a operatorilor economici în unul dintre ele fiind acela al rangului autorităţii publice în coordonarea, subordonarea sau sub autoritatea căreia se află, iar nu întinderea teritorială a activităţii desfăşurate. De aceea, statutul de ";operator regional"; în sensul art. 2 lit. g1) din Legea nr. 51/2006 nu prezintă relevanţă în cauză, Înalta Curte considerând juste susţinerile recurentelor-pârâte sub acest aspect. Art. 1 din O.U.G. nr. 79/2008 prevede că actul normativ respectiv se aplică regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic sau majoritar, precum şi filialelor acestora.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa, în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în nume propriu şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 145 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că respinge cererea reclamantei SC C.A. SA Târgu Mureş, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5393/2010. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 5396/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
