ICCJ. Decizia nr. 5430/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5430/2010
Dosar nr. 2216/33/2009
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 115 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile de prematuritate a acţiunii şi cea privind lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a fost admisă în parte acţiunea precizată şi extinsă formulată de reclamanta P.E.B. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că a fost obligată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită titlu de plată pentru suma de 106.340,7 RON în temeiul cererii de opţiune înregistrată în 22 decembrie 2008.
Instanţa a respins restul pretenţiilor formulate privind plata efectivă a despăgubirilor, precum şi petitele având ca obiect actualizarea sumei stabilite cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta P.E.B. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată la emiterea unui titlu de despăgubire, în completarea deciziei nr. 3432 din 18 noiembrie 2008.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar la emiterea titlului de plată pentru suma de 106.663 RON, actualizată, precum şi la virarea efectivă a acestui cuantum în contul indicat în cererea de opţiune.
Instanţa de fond a analizat cu prioritate excepţiile invocate de pârâte şi a constatat că atributul emiterii titlului de despăgubire este dat în competenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel încât excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia prematurităţii, instanţa a constatat că excepţia invocată este nefondată, întrucât prin reglementarea unei proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor, cu prevederea termenului de 15 zile pentru plata acestora, s-a stabilit că termenul de plată curge de la data existenţei disponibilităţilor financiare.
Instanţa a constatat că cererile de opţiune se soluţionează nu numai în funcţie de data înregistrării lor, ci sunt condiţionate de existenţa acestor disponibilităţii financiare în contul pârâtei.
Pe fondul cauzei deduse judecăţii instanţa a reţinut că în favoarea reclamantei şi a numitelor S.E. şi S.P.N. a fost emisă decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3432 din 18 noiembrie 2008 prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în sumă de 106.340,7 RON în temeiul sentinţei nr. 470 din 01 mai 2005 pronunţată în Dosarul nr. 3778/2004 al Tribunalului Maramureş.
Instanţa a reţinut că reclamanta a depus cererea de opţiune înregistrată în 22 decembrie 2008, la care nu a primit niciun răspuns până în prezent şi prin care a optat pentru plata despăgubirilor în numerar.
Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu a contestat faptul că titlul de plată pentru suma arătată nu a fost emis, însă a invocat faptul că O.U.G. nr. 81/2007 nu prevede un termen în acest sens, arătând că cererile de opţiune sunt soluţionate în ordinea cronologică a depunerilor, cu menţiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ţine seama de disponibilităţile financiare existente la momentul formulării cererilor de opţiune.
Instanţa a reţinut că cererea reclamantei, de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la emiterea titlului de plată pentru suma indicată, este pe deplin îndreptăţită urmând a se ţine seama atât de data depunerii cererii de opţiune, cât şi de existenţa disponibilităţilor financiare.
Instanţa a reţinut că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantei, prin emiterea deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3432/2008 reprezintă o valoare patrimonială şi are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr. 1 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar refuzul emiterii titlului de plată constituie o încălcare a prevederilor arătate.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la virarea efectivă a sumei de 106.340,7 RON în contul reclamantei, instanţa a reţinut că deşi nu este contestat dreptul reclamantei la plata efectivă a sumei mai sus arătate, totuşi titlul emis de pârât priveşte mai mulţi beneficiari. Instanţa a reţinut că legiuitorul a instituit obligativitatea desemnării, prin procură autentică, a unui reprezentant comun pentru achitarea efectivă a despăgubirilor, iar în cauza de faţă reclamanta nu a făcut dovada unui mandat din partea celorlalţi titulari ai titlului de despăgubire.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a atacat decizia reprezentând titlul de despăgubire pe considerentul neactualizării despăgubirilor, arătând şi că actualizarea sumelor nu este prevăzută de legiuitor decât în funcţie de rata inflaţiei, în cazurile în care aceasta este prevăzută în mod expres.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii respectiv a dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, modificată şi completată cu O.U.G. nr. 81/2007, care se aplică cu prioritate faţă de prevederile generale reţinute de instanţa de fond.
Se arată că mod nelegal a fost admisă acţiunea şi obligată autoritatea recurentă să emită titlul de plată privind despăgubirile solicitate de reclamanta-intimată fără a se ţine cont că plata despăgubirilor se face în limita existenţei disponibilităţilor financiare şi în mod cronologic ţinând cont de ordinea înregistrărilor cererilor de opţiune.
Iar în raport de obiectul cauzei, dosarul de opţiune pentru care s-a emis titlul de plată este înregistrat în 08 aprilie 2008, în timp de dosarul reclamantei-intimate a fost înregistrat în 22 decembrie 2008, fiind aplicabile dispoziţiile art. 182 din H.G. nr. 128/2008.
Se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de criteriile obiective prevăzute în normele speciale aplicabile pentru a se asigura egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
La dosar, reclamanta-intimată a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii atât în ceea ce priveşte norma generală şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cât şi dispoziţiile legii speciale, respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, cât şi a dispoziţiilor art. 182 din O.U.G. nr. 81/2007.
În mod corect s-a apreciat că în cauză, în baza art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sunt înlăturate dispoziţiile O.U.G. nr. 81/2007 care nu prevăd un anumit termen privind emiterea titlului de plată privind despăgubirile şi care încalcă dreptul reclamantei-intimate de a primi despăgubire, în numerar, conform opţiunii înregistrată la data de 22 decembrie 2008 pentru suma de 106.340,7 RON.
În mod corect a fost menţionată obligaţia autorităţii decurgând din decizia nr. 3432/2008, iar reclamanta-intimată, în raport de actele medicale depuse în dosarul de fond, are dreptul de a-i fi soluţionată cererea de opţiune cu prioritate conform art. 182 pct. 5 din O.U.G. nr. 81/2007, fără a se reţine că a fost încălcat principiul egalităţii de tratament în raport de alte persoane aflate în aceeaşi situaţie.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar împotriva sentinţei nr. 115 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5429/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5431/2010. Contencios → |
|---|
