ICCJ. Decizia nr. 5432/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5432/2010
Dosar nr. 27/36/2010
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59/CA din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de SC A.P.C. SRL Constanţa în contradictoriu cu A.N.A.F. - D.G.F.P. Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC A.P.C. SRL Constanţa a constatat decizia nr. 144 din 15 decembrie 2009 a D.G.F.P. Constanţa în ceea ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale în cuantum de 581.248 RON, stabilite în baza raportului de inspecţie fiscală din 01 octombrie 2009, precum şi referitor la măsura nededucerii TVA în cuantum de 12.275 RON şi a majorărilor de întârziere de 7.112 RON.
Măsura suspendării soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere a fost argumentată de organul fiscal pe existenţa unei legături de cauzalitate între decizia atacată şi plângerea penală formulată de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Coordonare Inspecţie Fiscală Bucureşti.
Instanţa de fond a reţinut că această măsură de temporizare a soluţionării cauzei în faţa organului fiscal este facultativă şi este dispusă prin decizie motivată, iar înlăturarea măsurii se poate face doar în condiţiile în care se dovedeşte că există argumente cu forţă juridică superioară celor avute în vedere de organul fiscal, care să determine continuarea judecăţii în sistemul jurisdicţiei administrative.
Instanţa de fond a reţinut că organul de inspecţie fiscală a procedat, în mod legal, la reverificarea perioadei 01 ianuarie 2007-31 ianuarie 2009, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare, de natură a schimba rezultatele inspecţiei fiscale efectuate la contribuabilul SC A.P.C. SRL Constanţa.
Rezultatele noii inspecţii fiscale au fost consemnate în raportul din 01 octombrie 2009, în temeiul căruia a fost emisă decizia de impunere din 05 octombrie 2009 a D.G.F.P. Constanţa, care a fost contestată în faţa organului fiscal, contestaţie ce a fost suspendată prin decizia nr. 144 din 15 decembrie 2009.
Instanţa de fond a reţinut că, în cauză, a fost formulată plângere penală, înregistrată sub nr. 866207 din 17 septembrie 2009, de către A.N.A.F. - Direcţia Generală de Coordonare Inspecţie Fiscală împotriva fostului administrator şi fostului director economic al SC P.G. SRL, în cadrul dosarului penal nr. 106/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, în ceea ce priveşte utilizarea şi emiterea de facturi false referitoare la livrări fictive de oţel beton către SC A.P.C. SRL Constanţa.
Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că se impune a fi menţinută măsura suspendării soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 6406 din 05 octombrie 2009.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta SC A.P.C. SRL Constanţa.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC A.P.C. SRL Constanţa a arătat, în esenţă, următoarele:
- Consideră recurenta că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut legalitatea măsurii reverificării societăţii reclamante pentru perioada 01 decembrie 2007-31 ianuarie 2009, având în vedere datele noi apărut după efectuarea primului control fiscal, respectiv existenţa a două facturi emise de SC P.G. SRL reprezentând livrări de oţel beton.
- În mod eronat instanţa de fond susţine, în legătură cu legalitatea reverificării sumei de 12.275 RON reprezentând TVA, că nu a format obiectul unui control fiscal anterior – însăşi prin actul de control atacat s-a dispus reverificarea facturilor şi sumelor în discuţie.
Arată recurenta că datele noi aşa cum au fost prezentate de organul de control se referă la o pretinsă activitate a operaţiunilor de livrări de oţel-beton, fără nicio legătură cu serviciile de consultanţă juridică şi tehnică, necesare şi fireşti în activitatea oricărei societăţi comerciale.
- Instanţa fondului a pronunţat o hotărâre nelegală, recunoscând legalitatea măsurii organului de soluţionare a contestaţiei prin simpla existenţă a unei sesizări penale a A.N.A.F. pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
Arată recurenta că soluţia este eronată faţă de prevederile art. 214 C. fisc. potrivit cărora organul de soluţionare competent nu este obligat, ci poate suspenda soluţionarea cauzei atunci când se ivesc indiciile unei infracţiuni.
De asemenea, s-a arătat că decizia de suspendare este nemotivată şi că nu s-a reţinut că în faţa organului de inspecţie că materialele achiziţionate au fost consumate efectiv în procesul de producţie.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate şi normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
- În ceea ce priveşte legalitatea măsurii reverificării societăţii pe perioada 01 decembrie 2007-31 ianuarie 2009, se reţine că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt – în sensul că există date suplimentare de natură să schimbe rezultatele inspecţiei fiscale.
De altfel, recurenta precizează în motivele de recurs că organul de control se referă la o pretinsă fictivitate a operaţiunilor de livrări de oţel-beton, fără legătură cu serviciile.
Recurenta-reclamantă a contestat măsura privind nededucerea TVA, în cuantum de 12.275 RON susţinând că organul de control nu face dovada faptului că au intervenit date suplimentare.
Înalta Curte reţine că urmare verificării impozitului pe profit pe perioada 2007-2008 şi care nu a mai făcut obiectul unor alte inspecţii fiscale, s-a constatat că societatea reclamantă a înregistrat pe cheltuieli o serie de prestări servicii (depozitat mobilier, manoperă, asistenţă şi consultanţă juridică) executate de diverşi furnizori pentru care nu a prezentat documente justificative privind necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi care în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) coroborate cu alin. (4) lit. m) din O.G. nr. 92/2003, determină calificarea acestor cheltuieli ca nefiind deductibile la calculul profitului impozabil şi, totodată, atrage şi pierderea dreptului de deducere TVA aferentă prestărilor de servicii respective.
Astfel, se constată legalitatea măsurii reverificării societăţii pe perioada 01 decembrie 2007-31 decembrie 2009. Instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, situaţia de fapt care a determinat dispunerea reverificării în condiţiile prevăzute de art. 105 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 şi ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1050/2004 – ceea ce nu este în măsură să modifice soluţia întrucât, aşa cum a prezentat Înalta Curte anterior, existau date noi.
Faptul că instanţa de fond a apreciat că nu a mai fost făcut controlul anterior privind impozitul pe profit pentru perioada 2007-2008 este real, respectiv suma de 12.275 RON reprezentând TVA – nedeductibil aferent cheltuielilor cu prestările de servicii respective.
- Nici motivul de recurs privind posibilitatea şi nu obligaţia organului de soluţionare competent să suspende judecata contestaţiei atunci când se ivesc indiciile săvârşirii unei infracţiuni, nu poate fi primit.
Organul de soluţionare a contestaţiei nu se poate învesti cu soluţionarea pe fond a contestaţiei întrucât verificarea realităţii tranzacţiilor cu oţel face obiectul unui dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
Înalta Curte apreciază întemeiată măsura suspendării, raportat la situaţia de fapt reţinută de organul de control.
Astfel s-a reţinut că o cantitate de 373 tone oţel beton achiziţionat de SC A.P.C. SRL – de la furnizorul SC P.G. SRL a făcut obiectul unor tranzacţii în lanţ în luna iulie 2008 între mai multe firme – existând suspiciunea că tranzacţiile sunt fictive, între firme circulând doar documente fictive.
Fără îndoială că o asemenea situaţie trebuie lămurită sub toate aspectele, iar latura penală are o înrâurire asupra soluţionării contestaţiei împotriva actului administrativ fiscal.
Faţă de cele reţinute, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.P.C. SRL Constanţa împotriva sentinţei nr. 59/CA din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5431/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5433/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
