ICCJ. Decizia nr. 5446/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5446/2010
Dosar nr.44/59/2010
Şedinţa de la 7 decembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introductivă adresată Curţii de Apel Timişoara, reclamanta B.R. a solicitat constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de constatare din 17 noiembrie 2009 emis de comisia constituită la nivelul A.P.D.R.P., prin care s-a dispus recuperarea sprijinului nerambursabil acordat reclamantei prin contractul de finanţare indicat în cauză, constatarea faptului că nu a fost rezoluţionat, iar reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile aferente contractului de finanţare, constatarea nulităţii absolute a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 7 decembrie 2009 şi suspendarea actelor administrative atacate, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Prin Sentinţa nr. 101 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a Curţii şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii introductive priveşte anularea unor acte administrative care privesc o creanţă bugetară care nu depăşeşte suma de 500.000 RON, astfel încât văzând dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a constatat că Tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze cererea dedusă judecăţii.
Tribunalul Timiş prin Sentinţa nr. 973 din 11 iunie 2010 a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt atacate acte administrative emise de o autoritate publică centrală, pentru care competenţa este stabilită de dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ exclusiv în favoarea Curţii de Apel.
Astfel, instanţa a apreciat că în cauză este vorba de o creanţă bugetară care nu se încadrează în categoria taxelor şi impozitelor arătate de textul legal indicat, pentru a se stabili competenţa în funcţie de valoarea sumei deduse judecăţii.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Conflictul de competenţă ivit între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara se va rezolva în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta B.R. în contradictoriu cu A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiş, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unor acte administrative emise în legătură cu recuperarea unor sume acordate reclamantei cu titlu de sprijin financiar nerambursabil, în valoare de 46.681,27 RON.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 9 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine în primă instanţă Tribunalului, iar Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va pronunţa în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe B.R. şi A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5453/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5442/2010. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
