ICCJ. Decizia nr. 5487/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5487/2010
Dosar nr.1979/90/2007
Şedinţa publică din 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar a chemat în judecată pârâta SC U. SA, solicitând obligarea acesteia să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 1074,77 aferent construcţiei Hală, situat în P.C. a Municipiului Vâlcea.
La termenul din 21 octombrie 2008, pârâta SC U. SA a invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 54/2008 pentru modificarea şi completarea unor anexe ale HG nr. 1302/2001, solicitând anularea parţială a acesteia în privinţa poziţiei nr. 86 şi în privinţa poziţiei nr. 1124.
Prin Încheierea din data de 4 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, constatând că excepţia invocată are legătură cu soluţionarea cauzei pendinte, a dispus sesizarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ, şi suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de nelegalitate.
2. Apărările formulate de pârâţii Guvernul României şi Municipiul Rm. Vâlcea.
La termenul de judecată din data de 03 decembrie 2008, în faţa Curţii de Apel Piteşti, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate, întrucât hotărârea a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 21 din Legea nr. 213/1998.
De asemenea, pârâtul Municipiul Rm. Vâlcea a solicitat respingerea excepţiei, arătând că prin HG nr. 54/2008 nu s-a realizat o expropriere a reclamantei.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 45/F-C, Curtea de Apel Piteşti a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a HG nr. 54/2008 invocată de reclamanta SC U. SA, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar M.G.
4. Motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanţei de fond.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, având în vedere prevederile art. 21 şi art. 13 din Legea nr. 213/1998, pentru ca bunurile din domeniul public al unităţii administrativ teritoriale să fie inventariate şi confirmate ca aparţinând acestui domeniu este necesar să existe acte administrative unilaterale de atestare a acestei situaţii, iar în speţă H.C.L. Râmnicu Vâlcea nr. 5/2004 şi HG nr. 54/2008 nu contravin normelor legale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate în România.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că HG nr. 54/2008 a fost emisă pe baza H.C.L. nr. 5/2004 a cărei legalitate a fost verificată şi constată prin Sentinţa nr. 1193/C din 29 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Sibiu, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 04 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia.
În ceea ce priveşte procedura de adoptare a HG nr. 54/2008 şi conţinutul acesteia, instanţa de fond a apreciat că nu sunt încălcate nici art. 480 şi urm. C. civ., întrucât nu reprezintă o modalitate de constituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că HG nr. 54/2008 nu reprezintă un act de trecere forţată a imobilelor din domeniul privat al unor subiecte de drept civil în cel public al Municipiului Rm. Vâlcea şi nici nu contravine art. 44 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Concluzionând, instanţa de fond a arătat că HG nr. 54/2008 nu constituie drept de proprietate în favoarea Municipiului Rm. Vâlcea asupra bunurilor imobile "teren şi spaţii comerciale" evidenţiate la poziţiile nr. 86 şi nr. 1124.
5. Recursul formulat de reclamanta SC U. SA Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinţei nr. 45/F-C din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. În mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate a poziţiei nr. 86 şi 1124 din anexa la HG nr. 54/2008 privind modificarea şi completarea unor anexe la HG nr. 1362/2001 fără a verifica dacă bunurile au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 213/1998.
5.2. Recurenta consideră că erau necesare efectuarea unei adrese către pârâtul Guvernul României pentru a comunica actele care au stat la baza trecerii în domeniul public al bunurilor în discuţie, precum şi efectuarea unei expertize tehnice care să individualizeze bunurile proprietatea recurentei şi să stabilească dacă există sau nu suprapunere cu bunurile menţionate la poziţiile 86 şi 1124.
5.3. Existenţa unei hotărâri a consiliului local nu scuteşte unitatea administrativ-teritorială de a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea sa, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din 9 martie 2008.
6. Decizia Curţii Constituţionale nr. 1031 din 14 septembrie 2010.
La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2009, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Prin Încheierea de şedinţă din 12 noiembrie 2009 s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin Decizia nr. 1031 din 14 septembrie 2010, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Cauza a fost repusă pe rol şi soluţionată în Şedinţa publică din 9 decembrie 2010.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
1.1. Inventarul însuşit de Consiliul local, precum şi hotărârea de guvern prin care se atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 trebuie să fie întocmite şi emise în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998.
1.2. În acest scop, atât prin hotărârea Consiliului local, cât şi prin hotărârea de guvern emise în temeiul art. 21 din Legea nr. 213/1998, este obligatoriu a se face dovada că bunurile menţionate în anexe au intrat în proprietate publică în temeiul unui titlu valabil.
1.3. În sensul arătat, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, prin deciziile sale, exemplificate şi de recurentă în motivele de recurs.
1.4. De asemenea, prin jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că trebuie făcută dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea publică, iar Guvernul, ca emitent al actului administrativ este obligat în temeiul art. 21 din Legea nr. 213/1998, în situaţia în care se contestă legalitatea actului pe calea excepţiei de nelegalitate, să demonstreze existenţa şi valabilitatea titlului.
1.5. În speţă, judecătorul fondului a analizat pur formal legalitatea actului administrativ numai din perspectiva procedurii emiterii sale.
Nu s-a făcut nici un fel de dovadă în sensul conformităţii actului cu prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998.
Instanţa de fond nu a solicitat depunerea de înscrisuri doveditoare şi a respins în mod greşit administrarea oricăror alte probe ce ar putea tinde la demonstrarea modului în care bunurile înscrise în anexă au intrat în proprietatea publică.
1.6. Faţă de acestea, instanţa de recurs apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă care va administra orice probe necesare în vederea verificării modului de trecere a bunurilor în proprietatea publică de interes local.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC "U." SA Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinţei nr. 45/F-C din 11 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5489/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5479/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
