ICCJ. Decizia nr. 5439/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5439/2010
Dosar nr.3766/2/2009
Şedinţa publică din 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin Sentinţa nr. 3563 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamanţilor M.A. şi M.N. în contradictoriu cu M.J.L.C., ca rămasă fără obiect, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale şi s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au solicitat redobândirea cetăţeniei române încă din anul 2003, iar până la momentul introducerii acţiunii cererea sa nu a fost soluţionată.
Ulterior, la data pronunţării pe cererea de chemare în judecată, instanţa a constatat că a fost soluţionată cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, în sensul că a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie, care a întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că recurenţii nu au achitat taxa de timbru necesară pentru soluţionarea cererii de acordare a daunelor morale solicitate şi a dispus în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiţiei, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea autorităţii la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluţia pe fondul cererii de chemare în judecată a fost de respingere a acţiunii introductive şi în condiţiile în care instanţa nu a reţinut culpa procesuală a Ministerului Justiţiei.
Recurentul a arătat că cererile reclamanţilor au fost soluţionate pozitiv de Comisia pentru cetăţenie şi pretenţiile acestora au fost recunoscute chiar înainte de prima zi de înfăţişare, astfel încât este nelegală obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii.
Având ca fundament aceste dispoziţii legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii.
Or, instituţia recurentă a fost în culpă pentru nesoluţionarea cererii până la data introducerii acţiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi acordarea cheltuielilor judiciare atunci când acţiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile în timpul judecăţii.
Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluţia dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât şi cheltuielile făcute în timpul judecăţii, neputându-se transfera vinovăţia pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil.
Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-şi ia toate diligenţele pentru a verifica stadiul cererii intimaţilor-reclamanţi şi să comunice un răspuns în acest sens.
Orice amânare în soluţionarea cererii acestora a însemnat depăşirea termenului rezonabil avut în vedere de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi i-a determinat pe reclamanţi să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorităţii pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea reclamanţilor ar fi fost soluţionată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva Sentinţei civile nr. 3563 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 5440/2010. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 5438/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
