ICCJ. Decizia nr. 5451/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5451/2010
Dosar nr. 8644/2/2008
Şedinţa publică de la 7 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30 decembrie 2008 reclamanţii A.M., B.(S.)M.L., C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P., T.M.A. şi U.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, obligarea acestuia să emită actul administrativ prevăzut de lege pentru transformarea posturilor pe care le ocupă, cele de consilier juridic-funcţionar public, în posturi de consilier juridic - personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, să modifice în mod corespunzător structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi să emită actele administrative corespunzătoare pentru transferarea lor pe posturile astfel transformate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi pe funcţia de consilier juridic-funcţionar public în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, alături de celelalte posturi de consilier juridic încadrate în categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor.
Au mai menţionat că în cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a Ministerului Public, posturile de consilier juridic-funcţionar public au fost transformate în posturi de consilier juridic-personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi s-au realizat numiri în aceste funcţii direct, fără concurs.
Reclamanţii au arătat că au adresat pârâtului reclamaţia administrativă înregistrată în 25 iunie 2008, prin care i-au solicitat să dispună transformarea posturilor în sensul sus menţionat, precum şi trecerea lor pe aceste posturi, dar pârâtul nu a răspuns cererii în termenul legal de 30 de zile şi nici până la momentul depunerii acţiunii.
Au mai menţionat că raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să instituie o categorie specială de personal - cea a consilierilor juridici asimilaţi judecătorilor şi procurorilor - constă în aceea că acest personal, deşi nu îndeplineşte atribuţii ce revin prin lege judecătorilor şi procurorilor, exercită totuşi activităţi strâns legate de sistemul judiciar şi de îndeplinirea actului de justiţie.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4266 din 02 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că respingerea solicitării reclamanţilor nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 317/2004, personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin concurs sau examen, funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu fiind salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Parlamentului.
În temeiul art. 64 din aceeaşi lege a fost aprobat Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, care a stabilit modalităţile de numire şi încadrare, precum şi atribuţiile ce revin celor 3 categorii profesionale care-şi desfăşoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv: personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, funcţionari publici şi personal contractual.
Astfel, Curtea a constatat o delimitare clară între cele două categorii profesionale - funcţionari publici şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, delimitare care îşi are temeiul în dispoziţiile Legii nr. 317/2004, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ocuparea posturilor din cele două categorii fiind diferite.
A mai apreciat Curtea că dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu vizează asimilarea tuturor persoanelor din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii care au studii juridice şi desfăşoară o activitate de specialitate juridică, ci numai a acelor persoane al căror statut nu este reglementat de alte acte normative cum ar fi Legea nr. 188/1999.
Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost cea menţionată de reclamanţi, aceasta s-ar fi reflectat şi în dispoziţiile Legii nr. 317/2004, care reglementează organizarea şi activitatea Consiliului Superior al Magistraturii şi care face o distincţie clară între cele trei categorii profesionale din aparatul propriu: funcţionarii publici, personal contractual şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
3. Recursul exercitat de reclamanţi
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa a interpretat greşit prevederile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit cărora toate funcţiile de specialitate juridică din structura organizatorică a Consiliului Superior al Magistraturii trebuie încadrate în categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Au mai arătat că instanţa de fond a preluat fără rezerve argumentele pârâtului, deşi legea nu instituie nicio distincţie, niciun criteriu în baza căruia o funcţie de consilier juridic să fie inclusă în categoria funcţiilor publice supuse prevederilor Legii nr. 188/1999 sau în categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor sau procurorilor, ce intră sub incidenţa Legii nr. 303/2004, situaţie discriminatorie lipsită de orice fundament.
În ceea ce priveşte conţinutul atribuţiilor aferente postului de consilieri juridici pe care le ocupă, recurenţii-reclamanţi au arătat că acesta este similar sau chiar identic cu cel al atribuţiilor consilierilor juridici asimilaţi judecătorilor şi procurorilor, iar nu preponderent de natură tehnică, aşa cum a susţinut intimatul-pârât şi a reţinut instanţa de fond. Ambele categorii de posturi presupun atribuţii de natură tehnică şi juridică, implicând activităţi de analiză, sinteză, concepţie şi elaborare, precum şi interpretare a normelor legale.
În fine, recurenţii-reclamanţi au invocat un precedent creat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a transformat toate posturile de consilieri juridic din schema de personal în posturi de consilieri juridici asimilaţi şi au precizat că nu pun în discuţie logica şi raţiunea de a fi a sistemului asimilării, dat atâta timp cât sistemul este în vigoare, el trebuie să se aplice în mod unitar pentru toate categoriile de personal din cadrul instituţiilor menţionate în art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.
4. Apărările intimatului
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând prevederile art. 62 alin. (2) şi art. 63 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cărora structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului se stabileşte prin hotărâre a Plenului, în limitele bugetului, personalul din aparatul propriu este numit prin concurs sau examen, statele de funcţii şi de personal se aprobă de Plen, în limitele bugetului, iar funcţionarii publici şi personalul contractul din aparatul propriu sunt salariaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicate aceloraşi categorii de personal din aparatul Parlamentului.
Intimatul a mai arătat că prevederile cuprinse în Legea nr. 317/2004, ca norme speciale, se aplică întocmai şi cu precădere în raport cu dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi că funcţionarii publici din cadrul aparatului propriu au atribuţiile prevăzute în art. 2 din Legea nr. 188/1999 şi îşi desfăşoară activitatea în temeiul aceleiaşi legi, la care face trimitere art. 117 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin hotărârea Plenului nr. 326/2005.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenţii-reclamanţi au supus controlului instanţei de contencios administrativ un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, constând în refuzul, considerat nejustificat, de rezolvare a cererii înregistrate în 25 iunie 2008, având ca obiect transformarea posturilor de consilier juridic-funcţionar public din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii în posturi de consilier juridic-personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, modificarea corespunzătoare a structurii organizatorice a intimatului-pârât şi trecerea lor pe posturile astfel create.
Hotărârea de respingere a cererii a fost adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în şedinţa din data de 19 martie 2009, formând obiectul pct. 18 pe ordinea de zi soluţionată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere constă în „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere este, la rândul său, definit la lit. n) a aceluiaşi articol, ca fiind, „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţenilor”.
Analizând refuzul rezolvării cererii recurenţilor-reclamanţi prin prisma coordonatelor normative menţionate, instanţa de fond a reţinut corect că acesta nu are caracter nejustificat.
Într-adevăr, art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor prevede că „pe durata îndeplinirii funcţiei personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii este asimilat judecătorilor şi procurorilor în ceea ce priveşte drepturile şi îndatoririle (…)”.
În acelaşi timp, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cuprinde în art. 62-64, unele prevederi aplicabile aparatului propriu al Consiliul Superior al Magistraturii şi personalului din cadrul acestuia, după cum urmează:
Art. 62 – „(1) Aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este organizat în direcţii, servicii şi birouri.
(2) Structura organizatorică a aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin hotărâre a plenului, în limitele bugetului.
Art. 63 – (1) Personalul din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit prin concurs sau examen.
(2) Personalul de conducere din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii este numit de plen, iar cel de execuţie, de secretarul general.
(3) Funcţiile de specialitate juridică din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii pot fi ocupate şi de judecători şi procurori detaşaţi, în condiţiile legii.
(4) Funcţionarii publici şi personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Parlamentului.
(5) Statele de funcţii şi de personal se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în limitele bugetului.
Art. 64 – Atribuţiile secretarului general şi ale personalului din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi organizarea şi funcţionarea compartimentelor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii”.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat, în temeiul art. 64 din lege, prin hotărârea Plenului nr. 326/2005, a stabilit modalitatea de încadrare şi atribuţiile celor trei categorii profesionale care-şi desfăşoară activitatea în aparatul propriu al Consiliului, făcând o delimitare clară şi expresă între funcţionarii publici, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi personalul contractual (art. 78 din regulament).
Fără a mai relua aspectele privind natura şi conţinutul atribuţiilor de serviciu, amplu expuse de instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, în contextul legislativ în vigoare, art. 87 din Legea nr. 303/2004 trasează un cadrul general, care permite asimilarea personalului de specialitate juridică cu judecătorii şi procurorii, dar actul normativ special care reglementează organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii lasă acestuia marja de apreciere în stabilirea structurii organizatorice şi a statelor de funcţii şi de personal, în limitele bugetului aprobat.
Atâta vreme cât însăşi legea organică vorbeşte despre funcţionari publici, personal contractual şi funcţii de specialitate juridică (putând fi ocupate şi de judecători sau procurori detaşaţi) şi conferă Consiliul Superior al Magistraturii atribuţii de reglementare a organizării şi funcţionării aparatului propriu, nu se poate reţine că refuzul transformării posturilor de funcţionari publici ocupate de reclamanţii-recurenţi în posturi de personal cu specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor are caracter nejustificat, în sensul că autoritatea publică a acţionat abuziv, fără o justificare obiectivă sau rezonabilă ori contrar scopului legii.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M., B.(S.)M.L., C.N.(M.)A.C., C.C., G.M., I.F., I.(T.)C.G., P.M., P.D.C., S.(T.)G.P., T.M.A., U.L. împotriva sentinţei nr. 4266 din 02 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5450/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5455/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
