ICCJ. Decizia nr. 5475/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5475/2010
Dosar nr. 4532/2/2009
Şedinţa publică de la 8 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată și apărările formulate de pârât
Prin cererea înregistrată la data de 19 mai 2009 pe rolul Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.S.P. SRL Vâlcea a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, solicitând: anularea dispoziţiei nr. 9895 din 23 iunie 2004 emisă de fostul Minister al Integrării Europene (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor); să se constate, pe calea excepţiei de nelegalitate, nelegalitatea dispoziţiei nr. 9895 din 23 iunie 2004 emise de pârât; să fie obligat pârâtul la restituirea sumei de 16.266,49 RON, reprezentând suma ce a dispus să o restituie în mod necuvenit, actualizată cu indicele de inflaţie; să fie obligat pârâtul să achite suma de 6.463,79 euro, reprezentând ultima tranşă din contractul de finanţare nerambursabilă din 13 noiembrie 2009 dintre Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, prin Agenţia de Dezvoltare Regională Vest Oltenia, în calitate de autoritate de implementare a proiectului, şi SC R.S.P. SRL Vâlcea; să fie obligat pârâtul la plata sumei de 17.026 RON, reprezentând dobânda bancară achitată ca urmare a angajării unor credite pentru atenuarea agravării situaţiei financiare, consecinţă a restituirii sumei de 16.266,49 RON provenind din deteriorarea rezultatelor financiare, a beneficiului nerealizat, cât şi a imaginii societăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 13 noiembrie 2002, urmare a aprobării proiectului intitulat „Parteneriat pentru dezvoltare în Brezoi”, a fost încheiat contractul de finanţare nerambursabilă grant din 13 noiembrie 2009 între Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor prin Agenţia de Dezvoltare Regională Vest Oltenia, în calitate de autoritate de implementare a proiectului, şi SC R.S.P. SRL Vâlcea, în calitate de beneficiar pentru o valoare de 65.960 euro, din care:
- asistenţă financiară nerambursabilă a Uniunii Europene – 49,99% în sumă de 32.319 euro;
- cofinanţarea beneficiarului SC R.S.P. SRL Vâlcea – 51,01% în sumă de 33.641 euro.
La data de 18 decembrie 2002, reclamanta a primit în contul special deschis la B.R.D. suma de 25.855,2 euro, reprezentând 80% din finanţarea nerambursabilă contractată cu pârâtul şi a demarat implementarea operaţiunii conform contractului de finanţare.
În luna august 2003, conform contractului, a solicitat finanţarea ultimei tranşe din fondurile contractante, iar în urma verificărilor efectuate de către autoritatea de implementare s-a constatat că au fost respectate toate clauzele contractuale urmând să primească ultima tranşă de bani.
Această ultimă tranşă de bani nu a mai fost virată şi societatea a primit de la fostul Minister al Integrării Europene actul administrativ atacat, respectiv decizia nr. 9895 din 23 iunie 2004, prin care i s-a comunicat că „s-a constatat existenţa unor cheltuieli neeligibile” şi i s-a solicitat să restituie suma de 16.266,49 RON din suma de 25.855,2 euro ce i-a fost avansată şi nu i-a mai fost virată în cont suma de 6.463,70 euro.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ, susținând că obiectul acțiunii îl reprezintă un contract comercial, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
2. Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 4170 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul acţiunii îl reprezintă daune-interese decurgând dintr-un contract de finanţare nerambursabilă, având ca obiect fonduri europene PHARE, care, potrivit art. 2 şi urm. din O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, sunt asimilate creanţelor bugetare, astfel că, în raport cu suma totală a pretențiilor de circa 215.400 RON, potrivit criteriului valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa aparține Tribunalului, secţia de contencios administrativ.
3. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului
Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, fără a-și încadra criticile în vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Prin criticile din recurs, recurentul-pârât susține, în esență, că litigiul are ca obiect contractul de grant care este un contract administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar suma stabilită ca debit în sarcina reclamantei SC R.S.P. SRL Vâlcea nu reprezintă taxă, impozit, contribuție, datorie vamală ori accesoriu al unor asemenea sume, astfel că instanța competentă nu se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului este o autoritate publică centrală, astfel că aparține secției de contencios administrativ a Curții de Apel București competența de soluționare a cauzei.
4. Hotărârea instanței de recurs
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul recursului, în raport de criticile formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul de nefondat, iar soluția pronunțată de instanța fondului este legală și temeinică, pentru considerentele arătate în continuare:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta SC R.S.P. SRL Vâlcea, în calitate de beneficiar, a încheiat contractul de finanțare nerambursabilă din 13 noiembrie 2002, cu Ministerul Dezvoltării și Prognozei, în calitate de autoritate contractantă, și Agenția de Dezvoltare Sud Vest Oltenia, în calitate de autoritate de implementare, având ca obiect finanțarea nerambursabilă acordată de autoritatea contractantă pentru implementarea operațiunii intitulate „Parteneriat pentru dezvoltare în Brezoi”.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat, în principal, anularea dispoziţiei nr. 9895 din 23 iunie 2004 emisă de fostul Minister al Integrării Europene, prin care autoritatea competentă a constatat existența unor cheltuieli neeligibile în sumă de 16.266,49 RON, și, în conformitate cu dispozițiile art. 17 și art. 18 din „Condițiile generale”, ministerul a comunicat reclamantei că îi revine obligația de restituire a sumei respective, aferente cofinanțării de la bugetul de stat.
În jurisprudența Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reținut cu caracter unitar faptul că sumele acordate în cadrul programelor și proiectelor cu finanțare PHARE cu privire la care se constată că sunt neeligibile și în privința cărora se dispune restituirea sunt creanțe bugetare, asimilate contribuțiilor datorate bugetului de stat în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei Tribunalului de cea a Curţii de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară – în sumă de 16.266,49 RON – conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului București.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva sentinței civile nr. 4170 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5467/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5496/2010. Contencios → |
|---|
