ICCJ. Decizia nr. 5400/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5400/2010
Dosar nr. 113/45/2010
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 2 septembrie 2009, reclamanţii R.I., P.G., P.L., C.S., P.C., C.M.C., B.E., P.E., M.C., U.L., S.M. şi M.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, obligarea în solidar a pârâţilor la plata sporului salarial de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu luna iunie 2009, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la alocarea fondurilor bugetare necesare pentru plata acestui spor şi obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Apărării Naţionale la includerea acestui spor în documentele de muncă ale reclamanţilor şi modificarea în acest sens a Ordinelor nr. 1678 din 29 iulie 2009 şi nr. 1679 din 29 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că sporul solicitat este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii legale în vigoare, este recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi în mod nelegal plata acestui spor a fost suspendată de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârea instanţei întâi învestită
Prin sentinţa civilă nr. 2041 din data de 9 decembrie 2009, Tribunalul Iaşi, secţia civilă şi de litigii de muncă, a disjuns şi declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, capătul de cerere privind modificarea Ordinelor nr. 1678 din 29 iulie 2009 şi nr. 1679 din 29 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca având ca obiect o cerere în materia contenciosului administrativ privind actele unei autorităţi centrale.
3. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 126/CA din 17 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus completarea Ordinului nr. 1679 din 29 iulie 2009 şi nr. 1678 din 29 iulie 2009 emise de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul menţionării la pct. 1 din fiecare ordin a sporului de 50% obţinut prin sentinţa civilă nr. 126 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că sporul de 50% pentru pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost obţinut prin sentinţa civilă nr. 126 din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, devenită irevocabilă, dar în Ordinele nr. 1678 din 29 iulie 2009 şi nr. 1679 din 29 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sporul de 50% nu a fost inclus în baza de calcul a salariului primului procuror militar R.I. şi primului procuror militar adjunct P.G. la numirea în funcţiile corespunzătoare, deşi Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare, cunoştea existenţa deciziei civile nr. 126/2008 a Curţii de Apel Iaşi.
Curtea a apreciat că aceste omisiuni în cuprinsul celor două ordine pot fi asimilate restrângerii şi încălcării în sensul constituţional a normelor referitoare la raporturile de muncă şi în special la drepturile salariale ce decurg din acestea.
Instanţa de fond a arătat că recunoaşterea drepturilor reclamanţilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale şi chiar dacă plata efectivă a sporului a fost suspendată la momentul emiterii celor două ordine, acestea trebuiau să cuprindă inclusiv acest spor de 50% conferit reclamanţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că plata sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost suspendată odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, condiţii în care titlul executoriu deţinut de către intimaţii-reclamanţi nu poate fi pus în executare pe calea modificării Ordinelor nr. 1678 şi nr. 1679 din iulie 2009.
A mai susţinut recurentul şi că petitul disjuns, ce face obiectul prezentului dosar, pentru considerentul că drepturile salariale respective au fost acordate deja prin sentinţa civilă nr. 126 din 25 noiembrie 2008 pentru perioada care începe cu data de 1 iunie 2009 şi se termină cu data de 12 noiembrie 2009, dată la care a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 care a reglementat, în cuprinsul art. 4 din Anexa nr. VI, acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată că, prin petitul nr. 3 al cererii înregistrate la data de 2 septembrie 2009 s-a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Apărării Naţionale la includerea sporului salarial de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică în documentele de muncă ale reclamanţilor şi modificarea în acest sens a Ordinelor nr. 1678 din 29 iulie 2009 şi nr. 1679 din 29 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Ordinul nr. 1679 din 29 iulie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se stabilesc drepturile salariale ale domnului maior magistrat R.I., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, şi sporurile de care beneficiază, astfel: majorare de 20% pentru vechimea efectivă în funcţia de magistrat, un spor de vechime în muncă de 15% şi un spor pentru condiţii deosebite de muncă de 15%, calculate la indemnizaţie.
Prin Ordinul nr. 1678 din 29 iulie 2009 al Procurorului General' al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se stabilesc drepturile salariale ale domnului căpitan magistrat P.G., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, şi sporurile de care beneficiază, astfel: majorare de 20% pentru vechimea efectivă în funcţia de magistrat, un spor de vechime în muncă de 15% şi un spor pentru condiţii deosebite de muncă de 15%, calculate la indemnizaţie.
Sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, ce face obiectul prezentei cauze, a fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, care, în art. 47, stabilea că pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost abrogat prin O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2002, contrar prevederilor Legii nr. 24/2000 şi a art. 114 alin. (1) din Constituţia României.
Prin decizia nr. 21 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în data de 10 martie 2008 în Dosarul nr. 5/2008, ca urmare a recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României, s-a constatat îndreptăţirea magistraţilor şi personalul auxiliar de specialitate la acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul bază brut lunar, respectiv indemnizaţia brută lunară, şi după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reţinut, în esenţă, că inaplicabilitatea normelor de abrogare parţială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată să se producă şi după intrarea în vigoare a O.G. nr. 83/2000.
Sub acest aspect, a arătat Înalta Curte, rezultă fără echivoc faptul că au supravieţuit dispoziţiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs şi produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispoziţiile respective nu şi-au încetat aplicabilitatea, deoarece prin prevederile din O.G. nr. 83/2000 au fost depăşite limitele şi condiţiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Constituţia României din 1991 [art. 108 alin. (3) în forma republicată a Constituţiei României].
Efectul imediat al supravieţuirii normei în discuţie rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin şi în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are caracter de obligativitate pentru instanţele de judecată.
În consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 126 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a obligat pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia parchetelor militare şi Ministerul Apărării să plătească reclamanţilor, printre care şi intimaţii R.I. şi P.G. - în raport cu perioadele de activitate la aceste instituţii - sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01 februarie 2007 şi în continuare, în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, pentru o justă şi integrală despăgubire, în conformitate cu dispoziţiile art. 1084 C. civ.
În aceste condiţii, constată Înalta Curte că revenea autorităţilor recurente obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea realizării efective a dreptului intimaţilor-reclamanţi la acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel consacrat, sub cele două aspecte: recunoaşterea sa formală, prin înscrierea sa în documentele corespunzătoare, şi plata efectivă a sporului.
Dacă în ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect pot fi invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 71/2009, primul aspect, recunoaşterea oficială, formală, a dreptului la acordarea sporului pretins, aspect care a fost, de altfel, obiectul petitului dezbătut în cadrul prezentului recurs, acesta nu este afectat de nici o condiţie, obligaţia realizării acestei recunoaşteri de către recurent fiind incontestabilă, raportat la cadrul legal şi hotărârile, obligatorii, ale instanţelor de judecată.
Soluţia contrară ar însemna lipsirea de efecte atât a dispoziţiilor deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi a hotărârilor judecătoreşti invocate inclusiv de către recurentul-pârât, prin care dreptul la acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică este recunoscut în favoarea intimaţilor-reclamanţi, fiind temporar suspendată doar plata sa efectivă.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului privind efectul sentinţei civile nr. 2041 din 9 decembrie 2009 a Tribunalului Iaşi raportat şi la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pe de o parte, în speţă se dezbat drepturi născute anterior Legii nr. 330/2009, efectul hotărârii recurate nefiind acela de a recunoaşte existenţa acestora în patrimoniul intimaţilor-reclamanţi, acest lucru având deja loc ca efect al sentinţei civile nr. 126 din 25 noiembrie 2008, ci de a re-afirma obligaţia corelativă a recurentului, anume de a recunoaşte formal şi consemna aceste drepturi în documentele relevante pentru perioada prevăzută în sentinţa, irevocabilă şi executorie, menţionată.
Pe de altă parte, se constată, din examinarea Anexei nr. VI, art. 4 din această lege, că sporul pentru pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică a fost menţinut, cu atât mai mult impunându-se, în aceste condiţii, menţionarea sa pe documentele ce stabilesc drepturile salariale ale intimaţilor-reclamanţi.
Pentru considerentele expuse anterior, apreciindu-se ca legală şi temeinică sentinţa recurată, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 126/CA din 17 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5385/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5405/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
---|