ICCJ. Decizia nr. 549/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 549/2010
Dosar nr. 3405/2/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1554/2009 pronunţată la data de 8 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi A.N.C.Ş., respingând astfel acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA Bucureşti, sector 4, în raport de aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de A.N.A.F., iar pe fondul cauzei acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate că este scutită de plata unor obligaţii bugetare în sumă de 1.240.855 lei, pârâtele A.N.A.F. şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 urmând a fi obligate să-i recunoască acest drept şi să facă operaţiunile administrative necesare pentru recunoaşterea dreptului şi să opereze scutirea în evidenţele lor, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. II din Legea nr. 230/2004 care se referă la aceste înlesniri de plată şi HG nr. 2089/2004, care însă nu face decât să stabilească cine poate beneficia de înlesnire şi plafonul pentru care se acordă scutirile de plată.
Reţine instanţa de fond că art. II din Legea nr. 230/2004 a fost însă abrogat prin OUG nr. 26/2005 – art. I, pct. 12, intrată în vigoare în aprilie 2005 şi cum până la această dată nu au fost îndeplinire formalităţile necesare pentru obţinerea înlesnirilor de plată – [certificatul de obligaţii fiscale nu a fost eliberat şi nici Consiliul Concurenţei nu a avizat aceste înlesniri de plată) – se consideră că nu ne aflăm în ipoteza unor înlesniri la plată acordate pentru a se putea aplica art. 2 alin. (1)] din OUG nr. 26/2005, conform căruia numai pentru înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei se vor derula operaţiunile potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data acordării.
În acest context, reţine instanţa de fond, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 244/2005 de aprobare a OUG nr. 26/2005, Lege care a menţinut abrogarea art. II din Legea nr. 230/2004, adică textul de lege pe care-şi întemeiază reclamanta dreptul la înlesnirile de plată.
Cum înlesnirea la plată nu a fost aprobată până la data abrogării dispoziţiilor art. II din Legea nr. 230/2004, reţine instanţa de fond, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (5) din OUG nr. 26/2005 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 244/2005, astfel încât în mod corect A.N.A.F. a invocat că toate actele în baza cărora se putea aproba înlesnirea la plată au fost emise ulterior şi a respins cererea de acordare a acestora.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta SC I. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă prin motivele de recurs formulate că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind invocat astfel, motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, recurenta-reclamantă a solicitat examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă, susţine în motivarea recursului că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că nu mai poate beneficia de acordarea scutirii la plata obligaţiilor bugetare, întrucât art. II din Legea nr. 230/2004 a fost abrogat prin OUG nr. 26/205, deoarece Legea nr. 244/2005 de aprobare a OUG nr. 26/2005 a introdus la art. II din Ordonanţă un nou articol prin care unităţile de cercetare - dezvoltate beneficiau de aceste înlesniri numai după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenţei.
Or, Consiliul Concurenţei a emis Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităţilor de cercetare–dezvoltare, după care s-a încheiat şi Convenţia de Supraveghere nr. 9/2006 între Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi SC I. SA, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a notificat prin adresa nr. 20782 din 22 iunie 2006 Administraţia Finanţelor Publice sector 4 de îndeplinirea de către SC I. SA a obiectivelor asumate, iar organele fiscale competente au emis la data de 15 martie 2007 Certificatul de obligaţii fiscale nr. 520855, fapt pentru care, susţine recurenta, autoritatea fiscală nu mai avea motive pentru a refuza recunoaşterea unui drept al reclamantei recurente de a beneficia de aceste scutiri la plata obligaţiilor bugetare.
În plus, arată recurenta-reclamantă, scutirea a fost aprobată prin HG nr. 2089/2004, HG care nu şi-a produs efecte sub imperiul legii vechi – Legea nr. 230/2004, etapele necesare până la operarea efectivă a scutirii având nevoie de o perioadă mai îndelungată de timp, astfel că este aplicabilă Legea nouă – nr. 244/2005 care a reintrodus un articol prin care să recunoască dreptul la obţinerea înlesnirilor de plată restante, deci şi a celor ce nu au putut fi obţinute sub imperiul legii vechi.
Intimata-pârâtă A.N.A.F. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat în raport de actele şi lucrările dosarului precum şi cu legislaţia incidentă cauzei, Înalta Curte îl va admite potrivit următoarelor considerente:
În fapt, recurenta-reclamantă a solicitat instanţei de fond scutirea de la plata obligaţiilor restante în sumă de 1.240.855 lei, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. II din Legea nr. 230/2004 privind aprobarea OG nr. 38/2004 pentru modificarea OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică.
Instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată cu motivarea că art. II din Legea nr. 230/2004 a fost abrogat prin art. I pct. 12 din OUG nr. 26/2005, până la data abrogării textului de lege nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute prin HG nr. 2089 din 24 noiembrie 2004 în art. 2, referitoare la necesitatea eliberării certificatului de obligaţii fiscale de către autoritatea fiscală şi autorizarea schemei de ajutor de stat de către Consiliul Concurenţei.
Este adevărat că OUG nr. 26/2005 a abrogat textul de lege pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea, art. II din Legea nr. 230/2004, ce reglementa acordarea înlesnirilor la plata pentru recurenta-reclamantă, însă prin Legea nr. 244/2005, publicată în M.Of. nr. 637 din 20 iulie 2005, pentru aprobarea OUG nr. 26/2005, la art. II din OUG nr. 26/2005 s-a introdus un nou alineat, alin. (5) care prevede că „Unităţile de cercetare-dezvoltare prevăzute de dispoziţiile OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările ulterioare, beneficiază de înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare restante reglementate de acest act normativ numai după autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenţei".
Textul legal enunţat acordă aşadar unităţilor de cercetare-dezvoltare, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 244/2005, dreptul de a beneficia de scutiri la plata obligaţiilor fiscale restante sub forma ajutorului de stat, condiţionat de autorizarea Consiliului Concurenţei.
Consiliul Concurenţei a emis Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat aplicabilă unităţilor de cercetare-dezvoltare în baza Legii nr. 230/2004, Legii nr. 244/2005, OUG nr. 26/2005 şi Normelor metodologice privind acordare înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante.
Consecutiv emiterii Deciziei de către Consiliul Concurenţei, între Ministerul Educaţiei şi Cercetării (în prezent Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului) şi recurenta-reclamantă s-a încheiat Convenţia de Supraveghere nr. 9/2006 al cărei obiect îl constituie evaluarea, monitorizarea şi raportarea către Ministerul Educaţiei şi Cercetării – A.N.C.Ş. a respectării programului de investiţii, Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicitând şi acordarea ajutorului de stat şi emiterea certificatului de obligaţii fiscale la data de 11 ianuarie 2007 prin adresa nr. 20013 ce a fost adresată Administraţia Finanţelor Publice Sector 4 Bucureşti, certificat ce a fost eliberat la data de 15 martie 2007.
Semnificativ este faptul că Decizia nr. 232 din 28 decembrie 2005 privind schema de ajutor de stat a fost emisă de Consiliul Concurenţei şi în baza Legii nr. 244/2005, care a adus completări OUG nr. 26/2005, cu un nou text de lege, care restabilea dreptul unităţilor de cercetare-dezvoltare, deci şi al recurentei-reclamante (aceasta fiind inclusă la poziţia nr. 28 în Lista unităţilor de cercetare-dezvoltare aprobată prin HG nr. 2089/2004) ca beneficiară a înlesnirilor la plata obligaţiilor fiscale restante.
Cum recurenta-reclamantă a parcurs toate etapele procedurale şi îndeplineşte toate condiţiile pentru a beneficia de înlesnirea la plata obligaţiilor bugetare restante, în mod nejustificat i s-a refuzat recunoaşterea acestui drept de către Autoritatea fiscală.
Aşadar, sunt neîntemeiate apărările formulate de intimata-pârâtă, susţinerile acesteia referindu-se doar la abrogarea art. II din Legea nr. 230/2004, fără a face nici un fel de trimitere la Legea nr. 244/2005 şi fără a aminti măcar despre Decizia Consiliului Concurenţei.
Ca o consecinţă a celor expuse, recursul declarat se priveşte ca fondat, astfel că urmează a fi admis, iar sentinţa modificată în parte, în sensul că se va admite acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., care va fi obligată să recunoască dreptul reclamantei de a beneficia de scutire la plata obligaţiilor bugetare restante în cuantum de 1.240.855 lei şi la efectuarea operaţiunilor administrative necesare acordării acestei scutiri.
Se va menţine restul dispoziţiunilor sentinţei referitoare la respingerea celorlalte capete de cerere privind plata unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere şi fixarea unui termen de 10 zile pentru executarea hotărârii, sub sancţiunea amenzii conform art. 18 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, în speţă nefiind îndeplinite cerinţele textului de lege invocat, care se referă la situaţia când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC I. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1554 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată şi admite acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. Obligă pârâta să recunoască reclamantei dreptul de a beneficia de scutire la plata obligaţiilor bugetare restante în cuantum de 1240855 lei şi la efectuarea operaţiunilor administrative necesare acordării acestor scutiri.
Menţine restul dispoziţiunilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 546/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 55/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
