ICCJ. Decizia nr. 587/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 587/2010
Dosar nr. 89/42/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 111 martie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de B.V. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă şi Statul Român – Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice) împotriva sentinţei nr. 213 din 20 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa nr. 213 din 20 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva sentinţei nr. 13 din 17 ianuarie 2008 a acestei instanţe, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2321 din 5 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei nr. 213 din 20 octombrie2008 a Curţii de Apel Ploieşti, B.V. a declarat calea de atac a recursului, recurs ce se află în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu termen de judecată în luna mai, astfel că motivele contestaţiei în anulare obişnuită pot fi formulate în cadrul căii de atac.
La termenul de judecată din data de 11 martie 2009, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare formulată de B.V., întrucât pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare specială se cere a fi îndeplinită o singură condiţie: hotărârea atacată să fie pronunţată de instanţa de recurs.
Astfel că, a reţinut Curtea, în cauza de faţă hotărârea atacată este o hotărâre pronunţată de instanţa de fond şi nu de instanţa de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 41 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal contestatorul B.V., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
A învederat recurentul, prin motivele căii de atac, ca în mod eronat instanţa de fond a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. în recurs se pot invoca motive de modificare sau de casare a hotărârii recurate, iar procedura specială a contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ. rezolvă omisiunile din recurs şi parţial motivele de lipsă de citare ori încălcarea competenţei de ordine publică. Hotărârea atacată prin contestaţia în anulare, s-a precizat de către recurent, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, a denaturat şi restrâns dizidenta reclamantului la aspecte minore, a ocolit cercetarea motivelor de casare şi modificare, şi a respins acţiunea fără a o cerceta în fond.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 213 din 20 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V. împotriva sentinţei nr. 13 din 17 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă prin decizie nr. 2321 din 5 iunie2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Contestaţia în anulare formulată de B.V. împotriva sentinţei nr. 213 din20 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă în mod corect ca inadmisibilă, prin sentinţa nr. 41 din 11 martie 2009 a aceleaşi instanţe, reţinându-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. pentru a putea fi primită această cale extraordinară de atac de retractare.
Într-adevăr, nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele expres indicate de art. 317 alin. (1) pct. 1 (când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit prevederilor legale) şi pct. 2 (când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă) pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare obişnuită (de drept comun), întrucât aceste motive puteau fi invocate de contestator prin intermediul căii de atac a recursului. De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare speciale, prevăzută de art. 318 C. proc. civ., atâta vreme cât obiectul acestei căi de atac l-a constituit nu o hotărâre a unei instanţe de recurs, ci o hotărâre pronunţată în primă instanţă.
În aceste condiţii, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică şi că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de B.V. împotriva sentinţei nr. 41 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţii comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei nr. 41 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 598/2010. Contencios → |
|---|
