ICCJ. Decizia nr. 55/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 55/2010
Dosar nr. 588/36/2009
Şedinţa publică din 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 31751 din 9 aprilie 2009 şi obligarea acesteia de a emite o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul, a arătat că s-a născut la data de 9 ianuarie 1944 în localitatea Cogealac în perioada în care familia acestuia a fost strămutată din localitatea de domiciliu ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după cedarea teritoriului şi semnarea Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Reclamantul, în susţinerea acţiunii, a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care: acte de stare civilă, declaraţiunea numitului A.C. dată la data de 12 septembrie 1940, situaţia de avere imobilă rurală a locuitorului A.C., copie extras din tabloul de culturi nerecoltate ale românilor şi coloniştilor din comuna Hasi Kioseler, judeţul Caliuacra; încheiere de autentificare nr. 1766 din 14 aprilie 2005.
Din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 251/CA din 22 iunie 2009 Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 31751/2009 emisă de pârâtă şi a constatat calitatea reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 9 ianuarie 1944 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea Cogealac, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în mod greşit i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 reclamantului, deoarece acesta nu era născută în 1940 când a avut loc schimbul de populaţie ca urmare a semnării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1941.
Recurenta a mai arătat că nu se menţionează nicăieri în prevederile Legii nr. 189/2000 că ar putea beneficia şi cei născuţi ulterior datei strămutării părinţilor pe considerentul că au suferit privaţiuni ca urmare a statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 251/CA din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 561/2010. Contencios → |
|---|
