ICCJ. Decizia nr. 5493/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5493/2010
Dosar nr. 2354/2/2009
Şedinţa publică de la 9 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC E.P. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., desfiinţarea deciziei nr. 45 din 18 februarie 2009 emisă de pârâtă şi a deciziei de impunere din 31 octombrie 2008 emisă de A.F.P. Sector 3 prin care i s-au stabilit obligaţii fiscale restante în sumă de 964.933 RON impozit pe profit şi 494.273 RON majorări de întârziere.
Prin întâmpinare, A.N.A.F. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât cheltuielile aferente contractului de comision încheiat de reclamantă cu SC F.B.T. SA au fost considerate nedeductibile.
Prin sentinţa nr. 4167 din 25 noiembrie 2009, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC E.P. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, nedeductibilitatea cheltuielilor aferente contractului de comision privind pe reclamantă şi SC F.B.T. SA, întrucât nu au fost dovedite cerinţele cumulative impuse de art. 21 alin. (4) lit. m) C. fisc. şi pct. 48 din Normele metodologice pentru aplicarea C. fisc., respectiv H.G. nr. 44/2004, referitoare la faptul că serviciile trebuie efectiv prestate şi trebuie să fie de strictă necesitate.
De asemenea, s-a reţinut că în cauză nu se contestă caracterul necesar al unor contracte de comision care intermediază sau conduc la încheierea unor contracte de antrepriză, însă, în speţă, comisionarul nu a avut niciun rol în încheierea contractului de antrepriză şi nu a prestat vreo activitate în acest sens, astfel că este evident caracterul fictiv al contractului de comision.
Împotriva sentinţei nr. 4167 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs SC E.P. SRL Bucureşti, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa nu avea dreptul să se pronunţe cu privire la caracterul simulat şi ilicit al contractului de comision pentru că nu a fost învestită cu o astfel de cerere, ci trebuia să analizeze cauza din perspectiva temeiului legal al deciziei de imputare;
- în mod eronat instanţa de fond a apreciat că serviciile nu au fost efectiv prestate şi că nici nu au fost necesare.
Se menţionează că serviciile au fost efectiv prestate, dovadă în acest sens fiind încheierea contractului de antrepriză cu investitorul. De asemenea, serviciile au fost necesare fiind în strânsă legătură cu specificul activităţii de construcţii desfăşurate de recurenta-reclamantă, ducând la obţinerea de venituri impozabile. Se arată şi faptul că în mod eronat instanţa de fond a respins proba cu expertiza financiară contabilă prin intermediul căreia se putea dovedi că datorită contractului de comision, societatea reclamantă a obţinut în mod efectiv venituri impozabile conform specificului activităţii sale.
Intimata-pârâtă A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile formulate şi susţinând legalitatea şi temeinica sentinţei atacate întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că serviciile de intermediere ale SC F.B.T. SA au fost efectiv prestate şi că acestea au fost necesare pentru efectuarea cheltuielilor.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Pentru început se va face o scurtă prezentare a situaţiei de fapt.
Între SC E.P. SRL şi SC F.B.T. SA, societate cu sediul în Panama, a fost încheiat contractul de comision în data de 20 octombrie 2005 prin care SC F.B.T. SA, în baza contractului de mandat încheiat cu un terţ investitor, îşi asuma desfăşurarea de activităţi în vederea identificării unui antreprenor cu care investitorul să încheie contractul de antrepriză în vederea realizării investiţiilor în domeniul construcţiilor imobiliare.
Între SC E.P. SRL şi SC M.I. SRL s-a încheiat iniţial contractul de antrepriză din 16 ianuarie 2006, ulterior anulat, fiind încheiat un alt contract din 05 februarie 2006 pentru construcţia unor case tip vilă.
În baza contractului de comision SC F.B.T. SA a emis facturi către SC E.P. SRL în valoare de 1.617.350 euro, iar această ultimă societatea a înregistrat în anii 2006 şi 2007 cheltuieli cu comisioane în sumă de 6.030.083 RON.
Organele fiscale, apreciind că recurenta-reclamantă nu poate beneficia de deductibilitatea fiscală a sumelor plătite menţionate anterior şi a impus la plată suma de 1.459.206 RON reprezentând 964.933 RON impozit pe profit şi accesorii corespunzătoare în sumă de 494.273 RON.
Contestaţiile formulate de recurenta-reclamantă împotriva deciziei de impunere din 31 octombrie 2008 au fost respinse de pârâtă prin decizia nr. 45 din 18 februarie 2009, ce a constituit obiectul cauzei soluţionată de instanţa de fond prin sentinţa recurată.
Critica referitoare la faptul că instanţa de fond a analizat caracterul simulat al contractului de comision fără a fi învestită în acest sens nu este fondată.
Prima instanţă a făcut aprecieri cu privire la acest contract în contextul stabilirii situaţiei de fapt care a determinat emiterea deciziei de impunere care a făcut obiectul contestaţiei administrative soluţionată prin decizia nr. 45 din 18 februarie 2009 a cărei legalitate a fost analizată prin sentinţa atacată.
Prin urmare, referirile la contractul de comision s-au făcut în limitele obiectului cererii cu care a fost învestită instanţa.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita aplicare a normelor juridice aplicabile litigiului, respectiv art. 21 alin. (4) lit. m) C. fisc. şi pct. 48 din H.G. nr. 44/2004, nu este fondat.
Potrivit art. 21 alin. (4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., „următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte”.
Conform pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., „Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuţie, precizarea serviciilor prestate, precum şi tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfăşurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţilor desfăşurate”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale rezultă că deductibilitatea cheltuielilor cu servicii de intermediere este admisă dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative referitoare la prestarea efectivă a serviciilor şi necesitatea efectuării cheltuielilor raportate la specificul activităţii desfăşurate.
În mod corect instanţa de fond a reţinut, în raport de înscrisurile ataşate dosarului, de situaţia de fapt şi cadrul normativ aplicabil speţei, expuse în considerentele hotărârii atacate, că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiţii.
Deşi recurenta-reclamantă susţine că au fost efectiv prestate serviciile de către SC F.B.T. SA nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă din cele prevăzute la pct. 48 menţionat, care să justifice prestarea efectivă a acestora, nici în primul ciclu procesual şi nici în recurs, ceea ce face ca aceste susţineri să fie lipsite de suport probator.
Prin urmare, lipsa documentelor specifice din care să rezulte efectiv aportul societăţii panameze la încheierea contractului de antrepriză, cât şi a documentelor care justifică prestarea efectivă a serviciilor nu poate conduce la aprecierea ca întemeiate a susţinerilor recurentei-reclamante privind instituirea unui anumit regim fiscal care să-i confere deductibilitatea fiscală a cheltuielilor în sumă de 6.030.833 RON, astfel că soluţia adoptată de autorităţile fiscale în raport cu cerinţele impuse de prevederile legale menţionate mai sus este legală, în mod corect fiind respinsă acţiunea.
Faptul că instanţa de fond a respins cererea cu expertiză contabilă nu schimbă soluţia instanţei de fond.
Obţinerea de venituri ca urmare a încheierii contractului de antrepriză nu o absolvă pe recurenta-reclamantă de respectarea dispoziţiilor legale menţionate anterior, avute în vedere de organul fiscal la emiterea deciziei de impunere şi implicit în cazul deciziei nr. 45/2009, contestată în cauză.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.P. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4167 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5491/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5495/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
