ICCJ. Decizia nr. 5540/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5540/2010
Dosar nr. 10535/2/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale suspendarea executării efectelor ordinului din 9 octombrie 2009 privind încetarea raporturilor sale de muncă cu Centrul Judeţean Ialomiţa al A.P.I.A. prin eliberarea din funcţia publică de conducere de director coordonator, la data expirării termenului de preaviz de 15 zile, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contenciosului de anulare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că ordinul atacat nu aduce nici o motivare a dispoziţiei de înlăturare a sa din funcţia publică de conducere de director coordonator.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei de obiect, ca urmare a faptului că actul administrativ contestat este un act de executare „uno ictu”, astfel încât executarea sa s-a realizat, nemaifiind posibilă suspendarea executării.
A mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, deoarece nu s-a realizat dovada efectuării plângerii prealabile .
c) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 4174 din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, a respins excepţiile lipsei de obiect şi a inadmisibilităţii acţiunii, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul S.F. şi a dispus suspendarea executării ordinului din 9 octombrie 2009 emis de pârât până la pronunţarea instanţei de fond.
Referitor la excepţia lipsei de obiect s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată deoarece actul contestat a determinat o situaţie continuă, el producând efecte, consecinţe juridice în ceea ce-l priveşte pe reclamant, de la zi la zi, înlăturarea sa din funcţie reprezentând o situaţie continuă, care poate fi însă suspendată prin efectul admiterii unui astfel de acţiuni.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată, deoarece la dosarul cauzei se află plângerea prealabilă adresată de reclamant pârâtului.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut, în esenţă, că prin actul administrativ contestat, reclamantului i-au fost şi îi vor fi diminuate veniturile salariale, cel puţin în ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei de conducere, iar paguba sporeşte proporţional cu mărimea perioadei de timp în care ordinul îşi produce efectele, fiind îndeplinită şi cerinţa necesităţii suspendării ordinului pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
2.Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a susţinut că nu poate forma obiectul cererii de suspendare un act administrativ care şi-a produs efectele anterior pronunţării şi introducerii acţiunii, că legiuitorul a vizat numai actele cu execuţie succesivă şi nu pe cele cu executare dintr-o dată.
A precizat recurentul că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Cu privire la paguba iminentă s-a arătat că dacă actul se va anula, reclamantul poate recupera eventualul prejudiciu, instanţa de fond având posibilitatea de a-i acorda drepturile băneşti de care ar fi fost lipsit ca urmare a eliberării din funcţie.
b) Analiza motivelor de recurs
Situaţia de fapt
Obiectul cererii prezente l-a constituit suspendarea ordinului din 9 octombrie 2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin ordinul a cărui suspendare s-a solicitat a fost eliberat din funcţia de director coordonator al Centrului Judeţean Ialomiţa al A.P.I.A., în baza O.U.G. nr. 105/2009.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004 art. 14. Suspendarea executării actului
Alin. (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. ş): pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;
lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Analiza textului art. 14 din Legea nr. 554/2006, relevă că în vederea suspendării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.
Astfel, este necesar a se fi formulat plângere prealabilă, să existe un caz bine justificat şi riscul producerii unei pagube iminente.
În speţă, s-a formulat plângere prealabilă, aşa cum rezultă din dovada aflată la fila 9 şi următoarele dosar de fond.
Însă, în cauza prezentă nu sunt îndeplinite celelalte condiţii, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Înalta Curte constată că întreaga motivare a soluţiei pronunţate de instanţa de fond se întemeiază pe însuşirea argumentelor reclamantului, fără a explica în vreun fel în ce constă cazul bine justificat în speţă.
Înalta Curte arată că din modul de redactare al art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că măsura suspendării actului administrativ are caracter de excepţie şi cel ce o pretinde trebuie să dovedească existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.
2. Referitor la condiţia pagubei iminente
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actului administrativ trebuie să se dovedească prejudiciul material viitor pe care l-ar suferi persoana vătămată prin actul respectiv.
Ori, în speţa de faţă nu este dovedit un astfel de prejudiciu, cu precizarea că încetarea contractului de management pentru o funcţie de conducere nu se confundă cu prejudiciul, care trebuie să fie probat şi nu prezumat.
În vederea admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ toate condiţiile trebuie îndeplinite cumulativ, ori în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de suspendare motivat de faptul că actul a fost executat şi că o astfel de procedură s-ar aplica numai actelor administrative cu executare succesivă, Înalta Curte arată că textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu face nici un fel de distincţie cu privire la modul de executare a actelor administrative.
Textul reglementează o procedură general aplicabilă actelor administrative unilaterale, fie individuale, fie normative.
Ca urmare obiect al cererii de suspendare îl poate forma orice act care se circumscrie noţiunii de act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă această critică este nefondată.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele prezentei decizii Înalta Curte, constată că motivul de recurs privind neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa primei instanţe şi se va respinge cererea formulată de reclamantul S.F. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 4174 din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantului S.F., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5538/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5543/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
