ICCJ. Decizia nr. 5543/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5543/2010
Dosar nr. 1474/35/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A. SRL Satu-Mare a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.P.D.R.P. şi D.G.F.P. Satu-Mare să se constate încetarea anticipată a contractului din 30 ianuarie 2007 pentru Acordarea Ajutorului Financiar Nerambursabil în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală S.A.P.A.R.D. – România, anularea deciziei nr. din 29 iulie 2009 prin care s-a respins contestaţia împotriva procesului -verbal de constatare din 19 iunie 2009 şi anularea titlului executoriu din 15 octombrie 2009 emis de D.G.F.P. Satu-Mare prin care reclamanta este obligată la plata sumei de 177.538,78 RON reprezentând fonduri nerambursabile la care se adaugă majorări calculate asupra acestora şi suspendarea actului administrativ atacat privind restituirea fondurilor nerambursabile şi plata majorărilor de întârziere, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.
În motivarea cererii, s-a arătat că între A.P.D.R.P. în calitate de Autoritate Contractantă şi SC A. SRL din Jud. Satu-Mare, în calitate de Beneficiar, la data de 30 ianuarie 2007 s-a încheiat contractul de finanţare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 342.271.130 RON pentru realizarea proiectului intitulat „modernizare fermă zootehnică de vaci cu lapte în localitatea Satu – Mare, judeţul Satu-Mare.
A mai arătat reclamanta, că a solicitat încetarea anticipată a contractului de finanţare fără restituirea sumelor decontate cu titlu de ajutor financiar nerambursabil în sumă de 177.538,78 RON, invocând imposibilitatea obţinerii în termenul în care a fost solicitat,prin act adiţional, a titlului asupra construcţiilor a căror modernizare urma să fie realizată prin Programul S.A.P.A.R.D. datorită intrării în faliment a SC S. SA.
Astfel, în urma efectuării unor verificări documentare ce a avut drept scop verificarea decontărilor efectuate către beneficiarul SC A. SRL, s-a reţinut în sarcina acestuia, prin procesul-verbal de constatare din 19 iunie 2009, o sumă totală neeligibilă datorată de 177.538,78 RON.
Prin încheierea din 21 aprilie 2010, Curtea de Apel Oradea, a admis cererea de suspendare a reclamantei şi a dispus suspendarea procesului-verbal de constatare din 19 iunie 2009, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei emisă de A.P.D.R.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei încheieri, A.P.D.R.P. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu–Mare, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin acţiune, reclamantul a solicitat suspendarea procesului-verbal de constatare din 19 iunie 2009, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, emisă de A.P.D.R.P.
Decizia contestată a fost emisă în temeiul dispoziţiilor următoarelor acte normative:
O.U.G. nr. 59/2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanţării nerambursabile pentru proiecte de investiţii di cadrul Programului S.A.P.A.R.D., cu modificările şi completările ulterioare;
H.G. nr. 16454/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 59/2006;
O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Prin procesul-verbal de constatare din 19 iunie 2009 A.P.D.R.P. a stabilit că reclamanta datorează A.P.I.A. suma de 177.538,78 RON, reprezentând creanţă bugetară cuvenită bugetului Uniunii Europene.
În finalul procesului-verbal de control se menţionează că: potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 79/2003, „prezentul proces-verbal de control constituie titlu de creanţă”;
În temeiul art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003 coroborat cu art. 137 alin. (2) C. proc. fisc., „prezentul proces-verbal de constatare constituie titlu executoriu, în caz de neplată la termen”.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de control, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale O.G. nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.”;
„Art. 2 - În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri”;
„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare”;
Art. 3 alin. (4) - (6):
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proc. fisc., precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile C. proc. fisc.
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”;
Art.4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor”;
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de A.P.D.R.P. este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proc. fisc., ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX – „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”.
În acest sens, decizia A.P.D.R.P. din 29 iulie 2009, ce formează obiectul acţiunii, a fost emisă în temeiul dispoziţiilor C. proc. fisc. ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi cod, conform cărora „deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proc. fisc., în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva unei asemenea decizii emise de A.P.D.R.P. sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 RON.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară – în sumă de 177.538,78 RON – asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor C. proc. fisc., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine, în speţă, secţiei de contencios, administrativ şi fiscal, a Tribunalului Satu-Mare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe cale de consecinţă va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu-Mare, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.P.D.R.P. împotriva încheierii din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Satu-Mare, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5540/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5544/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
