ICCJ. Decizia nr. 5546/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5546/2010

Dosar nr. 3215/121/2009

Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.A.I., I.P.J. Galaţi şi I.G.P.R., obligarea la acordarea gradului profesional următor de comisar, cu toate drepturile aferente, de la data de 25 martie 2009.

În motivarea acţiunii, a arătat reclamantul că la data de 25 martie 2009, cu ocazia „Zilei Poliţiei Române”, în mod ilegal nu i s-a acordat gradul profesional următor de comisar, deşi a îndeplinit condiţiile legale prevăzute de art. 16 din Legea nr. 360/2002.

A mai arătat reclamantul că a îndeplinit procedura prealabilă primind un răspuns negativ, în sensul că deşi a îndeplinit condiţiile pentru acordarea acestui grad, postul pe care îl ocupă nu este prevăzut cu gradul profesional de comisar de poliţie.

Pârâtul I.G.P.R. a invocat prin întâmpinare excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa nr. 789 din 18 februarie 2010 Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

Pârâta I.P.J. Galaţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin sentinţa nr. 155 din 15 iunie 2010 Curtea de Apel Galaţi, a respins acţiunea formulată de G.I. faţă de pârâtul I.P.J. Galaţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi ca nefondată faţă de pârâţii M.A.I. şi I.G.P.R.

În privinţa pârâtei I.P.J. Galaţi, Curtea a constatat că potrivit art. 15 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, atribuţia de a acorda grade profesionale nu-i aparţine acestuia, ci Ministrului Administraţiei şi Internelor, la propunerea I.G.P.R.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că art. 19 din Legea nr. 360/2002 prevede o condiţie sine qua non ce constă în faptul că acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face „în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobate de M.A.I.”

S-a mai reţinut că neacordarea gradului de comisar a fost justificată prin aceea că deşi ofiţerul de poliţie îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, funcţia pe care o deţine potrivit statutului de funcţie, nu este prevăzută cu gradul profesional de comisar.

3. Calea de atac exercitată.

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs G.I.

În motivele de recurs se arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, sunt invocate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, text ce reprezintă dreptul material şi stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească poliţistul pentru acordarea gradului profesional următor.

Instanţa de fond a făcut referiri la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 360/ 2002 dar acest text nu reprezintă o condiţie pentru acordarea gradului profesional ci mai mult o procedură, fiind în legătură directă cu art. 15 alin. (1) lit. b) din lege.

Pentru că textul art. 19 face referire la numărul de posturi „prevăzute” şi aprobate, dacă I.G.P.R. nu a prevăzut aceste posturi este în culpă pentru că trebuia să prevadă, conform principiului per a contrario.

Se arată că recurentul-reclamant nu a solicitat acordarea gradului profesional pe un post anume, ci chiar a solicitat mutarea pe un post nu o funcţie vacantă la Serviciul de Ordine Publică, pentru a putea obţine gradul profesional, dar fără nicio motivare nu i s-a aprobat.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei pe fond.

M.A.I. şi I.G.P.R. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Galaţi.

4. Soluţia instanţei de recurs.

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul s-a adresat instanţei de fond fiind nemulţumit de faptul că, deşi îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 360/2002, nu i-a fost acordat gradul profesional următor, acela de comisar.

Instanţa de fond a respins cererea de obligare a M.A.I. şi I.G.P.R. la acordarea gradului de comisar reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 16 şi 19 din Legea nr. 360/2002, iar criticile din motivele de recurs vizează tocmai acest aspect.

În prezent, recurentul-reclamant este încadrat la I.J.P. Galaţi într-o funcţie de execuţie prevăzută cu gradul profesional de subcomisar.

În art. 16 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului sunt prevăzute condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea promova în gradul următor, însă aceste condiţii trebuie coroborate, pentru a se dispune promovarea, cu prevederile art. 19 din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 „acordarea gradelor profesionale următoare în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul administraţiei şi internelor”.

De aceea, nu poate fi reţinută critica din motivele de recurs potrivit căreia condiţia cerută de art. 19 din Legea nr. 360/2002 nu reprezintă o condiţie pentru acordarea gradului profesional.

Această condiţie a şi fost dezvoltată în cadrul procedurii avansării poliţiştilor la împlinirea stagiului minim în grad profesional aprobată prin dispoziţia directorului D.M.R.U. din cadrul M.A.I. din 20 octombrie 2004 şi unde se prevede că „vor fi analizaţi şi propuşi numai ofiţerii care sunt sau vor putea fi încadraţi în funcţii prevăzute cu grade superioare celor pe care le au, conform legii”.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentului privind culpa I.G.P.R. pentru că nu a prevăzut post în care să fie avansat deoarece posturile se prevăd în funcţie de nevoile şi de posibilităţile existente şi nu în raport de îndeplinirea condiţiilor de promovare a poliţiştilor.

În motivele de recurs s-au făcut referiri la adresa din 16 octombrie 2007 prin care a solicitat mutarea pe un post cu o funcţie vacantă la Serviciul de Ordine Publică pentru a obţine gradul profesional, ce nu i s-a aprobat.

Aceste referiri nu vor putea fi analizate pentru că reclamantul nu s-a adresat instanţei de fond pentru că a fost nemulţumit de refuzul de a fi mutat pe o altă funcţie vacantă.

Refuzul autorităţilor de a-l promova în gradul profesional de comisar a avut la bază numai faptul că postul ocupat de acesta este prevăzut doar cu gradul profesional de subcomisar de poliţie, aspect necontestat de recurent, însă acesta apreciază că simpla îndeplinire a condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 360/2002 atrage promovarea în grad profesional superior, or, din coroborarea textelor prezentate rezultă că aceasta nu este suficientă şi ar trebui să ocupe o funcţie care să fie prevăzută cu gradul profesional de comisar pentru a fi promovat.

Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei nr. 155 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5546/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs