ICCJ. Decizia nr. 5552/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5552/2010
Dosar nr. 261/43/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N.O.F.M. şi A.J.O.F.M. Mureş, anularea ordinului din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M. şi reintegrarea sa pe postul de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Mureş, deţinut anterior emiterii ordinului atacat sau pe un post echivalent.
În motivarea acţiunii, se arată că ordinul atacat este nelegal şi netemeinic, întrucât la data emiterii şi comunicării acestuia reclamanta se afla în concediu pentru îngrijirea copilului, astfel ordinul menţionat încalcă dispoziţiile imperative ale art. 85 din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2009, în baza cărora postul aferent funcţiei publice de director executiv adjunct pe care reclamanta îl ocupa s-a desfiinţat, ar fi aplicabile situaţiilor în care activitatea unor persoane sau instituţii nu este suficient de eficientă, concluzie care în cazul acesteia nu este îndeplinită.
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2009, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia prematurităţii introducerii acţiunii pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 14 din 29 ianuarie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureş, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta S.M.
S-a reţinut că, din coroborarea dispoziţiilor art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamanta avea obligaţia să anexeze la acţiune răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale, precum şi orice înscris care face dovada plângerii prealabile.
S-a mai reţinut că, deşi s-a acordat termen pentru dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile, la dosar nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că reclamanta a parcurs procedura administrativă prealabilă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta S.M. şi a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiilor invocate de către pârâte şi admiterii acţiunii cu consecinţa anulării ordinului din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M., reintegrarea sa pe postul de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Mureş sau pe un post echivalent, corespunzător calificării şi pregătirii sale profesionale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că excepţiile invocate de pârâte sunt nefondate.
Excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată invocată de A.N.O.F.M. Bucureşti.
Referitor la această excepţie s-a arătat că prin înscrisul înregistrat la A.N.O.F.M. Bucureşti la 20 mai 2009 reclamanta a contestat ordinul din 24 aprilie 2009, solicitând să i se respecte drepturile conferite de legea privind statutul funcţionarului public, respectiv nu a înţeles să conteste expres măsura desfiinţării acestui post, manifestându-şi disponibilitatea de a accepta unul dintre posturile egale în grad, vacante la data restructurării postului deţinut de ea, dar nu i s-a răspuns la această solicitare.
Din interpretarea art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 rezultă că dreptul reclamantei la un post echivalent constituie obligaţia imperativă a autorităţii publice iar reclamantei nu i s-a acordat un alt post echivalent cu toate că un asemenea post exista vacant la data respectivă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.J.O.F.M. Mureş a fost considerată neîntemeiată deoarece chiar dacă nu a emis actul atacat este unitatea unde reclamanta şi-a exercitat raporturile de serviciu şi hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
Pe fond, recurenta a arătat că are calitatea de funcţionar public şi a ocupat funcţia publică de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Mureş.
Se consideră că ordinul de eliberare din funcţie este nelegal pentru că la data emiterii şi comunicării ordinului se afla în concediu pentru îngrijirea copilului şi este emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Pentru că ordinul a avut ca temei O.U.G. nr. 37/2009 se consideră că scopul a fost acela al eficientizării activităţii instituţiilor publice, dar recurenta nu a fost sancţionată, nu a avut nicio abatere şi şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu şi nici nu i s-a acordat un post de execuţie vacant, aşa cum prevede legea.
S-a invocat şi faptul că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională şi apoi abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond reclamanta a solicitat anularea ordinului din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M. prin care a fost eliberată din funcţia de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Mureş, iar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă pentru că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă.
Recurenta a invocat faptul că înscrisul înregistrat la A.N.O.F.M. Bucureşti sub nr. 1641 din 20 mai 2009 a contestat ordinul din 24 aprilie 2009 dar nu măsura desfiinţării acestui post ci a solicitat repartizarea pe un post vacant corespunzător pregătirii şi calificării sale profesionale.
Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.
Faptul că reclamanta a adresat o cerere către A.N.O.F.M. la 18 mai 2009 şi a solicitat să fie repartizată pe un post de funcţionar public în cadrul A.J.O.F.M. Mureş, acesta nu reprezintă procedura prealabilă în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru că nu s-a solicitat anularea ordinului din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M.
Prin urmare, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, astfel că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Celelalte critici din recurs ce vizează excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.J.O.F.M. Mureş nu pot fi analizate pentru că instanţa de fond nu le-a analizat.
În privinţa criticilor referitoare la fondul cauzei, nici acestea nu vor putea fi analizate deoarece instanţa de fond a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi nu a vizat fondul cauzei.
De altfel, la dosarul cauzei s-a depus ordinul din 26 noiembrie 2010 emis de Preşedintele A.N.F.P. prin care s-a dispus redistribuirea pe o perioadă nedeterminată a recurentei S.M. pe un post de consilier în cadrul A.J.O.F.M. Mureş începând cu 30 noiembrie 2010 şi decizia din 30 noiembrie 2010 a Directorului Executiv al A.J.O.F.M. Mureş de numire a doamnei S.M., începând cu 30 noiembrie 2010 în funcţia publică de consilier, cl.I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, gradaţia 5.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. împotriva sentinţei nr. 14 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5546/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5568/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
