ICCJ. Decizia nr. 5586/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5586/2010
Dosar nr. 306/33/2010
Şedinţa publică din 14 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul J.I. a chemat în judecată pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CLUJ, solicitând anularea Hotărârii nr. 26001 din 6 ianuarie 2010, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 16 octombrie 2009 a depus toate actele necesare şi doveditoare pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, comunicându-i-se, prin Hotărârea nr. 16001 din 6 ianuarie 2010, respingerea cererii, motivată pe considerentul că nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Reclamantul a mai arătat că părinţii lui au locuit în Cluj încă din anul 1938, la data de 28 octombrie 1940 aceştia s-au refugiat în Turda, unde la data de 4 noiembrie 1942 s-a născut reclamantul, iar în anul 1944 s-au refugiat în comuna Mesemtea, judeţul Alba.
La dosarul cauzei s-au depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă, declaraţiile autentificate ale martorilor S.V. şi J.C., din care a rezultat că părinţii reclamantului s-au refugiat din motive de persecuţie etnică din Municipiul Cluj Napoca, judeţul Cluj, în Turda şi apoi în localitatea Mesemtea, judeţul Alba.
Totodată, la dosar au fost depuse hotărârile prin care s-a stabilit calitatea de persoană refugiată martorilor reclamantului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acţiunii reclamantului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea actul administrativ atacat.
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 21 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea formulată de reclamantul J.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii 26001 din 06 ianuarie 2010 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1942 – martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Refugiul familiei reclamantului este consemnat în extrasul nr. C/2773 din 28 septembrie 2009, eliberat de Arhivele naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, menţionându-se faptul că numitul J.E., căsătorit cu M.J., ambii născuţi în loc. Aiton, jud. Cluj, s-a refugiat, începând cu octombrie 1940, din localitatea Cluj-Napoca, în refugiu fiind însoţiţi de fiul lor, N., în vârstă, la acea dată, de 2 ani.
Probatoriul administrat în cauză a evidenţiat faptul că familiile reclamantului şi ale martorilor audiaţi în cauză şi-au părăsit gospodăriile în toamna anului 1940, întorcându-se acasă doar în primăvara lui 1945.
De asemenea, instanţa a reţinut că în favoarea soţiei supravieţuitoare a lui J.N., numita J.E., Casa Judeţeană de Pensii Cluj a emis Decizia nr. 25425 din 3 decembrie 2009, prin care îi recunoaşte acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, iar potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea Turda, la data de 4 noiembrie 1942.
S-a mai reţinut de către instanţă că martorul S.V., având calitatea de refugiat recunoscută prin hotărâri ale Casei Judeţene de Pensii Cluj, a învederat faptul că s-a întâlnit cu părinţii reclamantului în refugiu, în localitatea Mesentea şi că reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi şi locuiau în localitatea Turda.
Instanţa de fond a apreciat că şi persoanele născute în refugiu, alături de familiile lor, au suferit de pe urma refugiului fiind astfel îndreptăţite la acordarea unor compensaţii materiale.
Instanţa a apreciat că s-a dovedit situaţia de refugiat a reclamantului, care, potrivit probaţiunii testimoniale, s-a născut în timpul refugiului familiei sale în localitatea Turda, precum şi faptul că părinţii reclamantului au fost nevoiţi să părăsească localitatea de domiciliu şi au făcut dovada că au suferit prejudicii în urma refugierii forţate.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că din actele depuse în probaţiune se reţine faptul că reclamantul nu are calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate şi nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu liber.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, aflându-se astfel în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din conţinutul textului de lege sus menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, respectiv la data de 4 noiembrie 1942, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, începând cu data naşterii sale, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 172 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5569/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5604/2010. Contencios → |
|---|
