ICCJ. Decizia nr. 5638/2010. Contencios. Despăgubire. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5638/2010
Dosar nr. 6037/1/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 592 din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul I.M.M. în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. – Direcţia de acordare a despăgubirilor în numerar şi Ministerul Finanţelor Publice, a fost obligată autoritatea pârâtă să emită în favoarea reclamantului titlul de plată, respectiv să vireze suma de 386.880 RON reprezentând despăgubire stabilită potrivit deciziei din 2 septembrie 2008 a C.C.S.D., a fost obligată aceeaşi pârâtă la plata dobânzii legale pentru suma respectivă începând cu data de 25 mai 2009 şi până la achitarea efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1270,44 RON şi a fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să aloce sumele necesare pentru virarea despăgubirii în contul reclamantului.
Recursurile declarate împotriva acestei sentinţe de reclamantul I.M.M. şi de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi A.N.R.P. au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 3107 din 11 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 iulie 2010, A.N.R.P. a formulat cerere de revizuire în baza dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, admiterea recursului pe care l-a declarat împotriva sentinţei nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj şi modificarea acestei sentinţe, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul I.M.M.
Revizuenta a susţinut că decizia instanţei de recurs este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Raportat la prevederile constituţionale care statuează principiul priorităţii legislaţiei comunitare faţă de dreptul intern, revizuenta a arătat că instanţa naţională trebuia să facă aplicarea în cauză a principiilor de interpretare stabilite de Curtea de Justiţie de la Luxemburg în jurisprudenţa sa şi anume, principiul efectului direct al tratatelor, principiul supremaţiei dreptului comunitar şi obligaţia de a nu aplica dreptul naţional contrar celui comunitar şi de a respecta hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prin prisma acestor principii şi în raport de situaţia de fapt dovedită în cauză, revizuenta a susţinut că instanţa de recurs avea obligaţia să analizeze în ce măsură prevederile din legea internă sunt compatibile cu legislaţia comunitară atât în privinţa surselor de finanţare pentru acordarea despăgubirilor, cât şi în ceea ce priveşte ordinea de soluţionare a dosarelor, pentru a se asigura un just echilibru între exigenţele intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, constituie motiv de revizuire pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
Aplicarea principiului priorităţii dreptului comunitar, ca urmare a aderării României la U.E., este condiţionată de existenţa unei incompatibilităţi între normele interne şi cele comunitare.
Revizuenta nu a dovedit această cerinţă esenţială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar, întrucât nu a indicat prevederile din legislaţia internă considerate a fi fost aplicate în mod greşit în decizia atacată şi nu a motivat incompatibilitatea acestora cu ordinea juridică comunitară.
Argumentele expuse în motivarea cererii de revizuire nu corespund soluţiei legislative cuprinse în reglementarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, prezenta cerere nu cuprinde o motivare efectivă a cazului de revizuire invocat, fiind expuse numai considerente de nelegalitate şi de netemeinicie care nu pot fi examinate în cadrul procesual determinat de calea extraordinară de atac exercitată, astfel cum a fost reglementată prin legea specială a contenciosului administrativ.
Nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute expres de dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/204, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire a deciziei nr. 3107 din 11 iunie 2010.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1), raportat la art. 316 C. proc. civ., autoritatea revizuentă va fi obligată să plătească intimatului I.M.M. cheltuieli de judecată în sumă de 1.590 RON, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport dovedite cu înscrisurile la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.N.R.P. împotriva deciziei nr. 3107 din 11.06.2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Obligă revizuenta la 1.590 RON cheltuieli de judecată către intimatul I.M.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5637/2010. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 5640/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
