ICCJ. Decizia nr. 5644/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5644/2010
Dosar nr. 754/46/2009
Şedinţa de la 15 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 iunie 2009 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, reclamanţii M.D., L.E., S.F., B.F., D.M., I.M., C.I., M.T., M.R., A.C., A.S., B.E.G., T.N., T.G., D.I., C.M.V., B.E., B.I., V.G., F.G., B.C., R.R., M.M., D.I., C.M., I.C., A.V., S.Z.S., P.F., S.S.D., B.I., B.R., O.M., P.I., N.S., O.G., C.C., P.F., B.A., S.G., S.D.V., C.C., P.C.,P.F., P.M., N.M., T.M., P.F.I., D.E., M.E., V.M., P.E., D.N., R.I.G., D.L., D.V., P.M., P.C., T.G., P.D., P.F., L.G.F., P.M.C., D.G., D.G.A., M.M., L.A., E.V., T.M.A., C.P., M.M.D., L.I.V., M.E.I., R.D.M., C.M.A., F.G., G.F., N.B.P., N.V., M.A., I.M., D.M., B.T.N. şi I.I. au chemat în judecată pe pârâţii au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministerul Economiei (reorganizat la data pronunţării prezentei decizii ca Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri) şi O.P.S.P.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărârea prin care să le fie vândute direct acţiuni ale SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care au fost vândute către investitorul strategic O., respectiv de 0,0525 euro/acţune, aşa cum s-a prevăzut în Hotărârea Adunării generale Extraordinare a Acţionarilor a SC P. SA din 14 septembrie 2004, mai concret, la preţul de 0,2158 RON/acţiune, precum şi oferirea de către SC P. SA, spre vânzare directă, a 4.480.040.486 acţiuni nominative, reprezentând 7,99% din capitalul social al societăţii, înregistrat până la 31 decembrie 2007 şi obligarea ultimelor două pârâte la stabilirea procedurilor, a termenelor şi condiţiilor pentru vânzarea directă de acţiuni ale SC P. SA către reclamanţi.
În motivarea acţiunii, reclamanții au arătat, în esență, că, în calitate de salariaţi ai SC P. SA, la momentul privatizării societății au dobândit aptitudinea de a deţine acţiuni la societatea comercială până la limita a 8% din capitalul social, urmând ca prin acte normative ulterioare să fie stabilită numai modalitatea concretă de distribuire a acestor acţiuni, acest drept fiindu-le recunoscut prin O.G. nr. 55/2003, însă, autorităţile au sistat procedurile de iniţiere a hotărârii de Guvern prin care să li se concretizeze acest drept. Susțin reclamanții că, urmare blocării apariţiei acestui act normativ, au pierdut dividendele pe anii 2005-2008 – şi până în prezent. Mai susțin reclamanții că, în respectul principiului dreptului dobândit, care nu poate fi ignorat de nici un organ al puterii executive, administraţia are obligaţia de a asigura aplicarea legilor prin emiterea unor acte normative care să nu lezeze drepturile şi interesele persoanelor fizice. Reclamanții au depus la dosar răspunsul primit la plângerea prealabilă.
2. Apărările părților
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii și arătând că O.U.G. nr. 88/1997 nu stabileşte momentul emiterii respectivei hotărâri de Guvern, ci îi conferă Executivului numai competenţa legală de a stabili cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor, precum şi competenţa de a stabili momentul la care se va emite o hotărâre de Guvern, precum cea solicitată de către reclamanţi.
Pârâtul O.P.S.P.I., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii, cu motivarea că dreptul salariaţilor SC P. SA de a achiziţiona acţiuni ale acestei societăţi poate fi exercitat doar, ulterior, emiterii hotărârii de Guvern, în aplicarea prevederilor O.G. nr. 55/2003.
Prin întâmpinarea pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acţiunii, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, motivat de faptul că, prin O.G. nr. 55/2003, s-a stabilit ca vânzarea acțiunilor să se facă numai la momentul emiterii hotărârii de Guvern, care va stabili condiţiile în care se va realiza achiziţionarea acţiunilor, termenele şi cota procentuală.
3. Cererea de intervenție formulată în cauză
La data de 30 noiembrie 2009, numiții R.E., R.I., S.C., R.I., S.E. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, împotriva aceloraşi pârâţi, prin care au solicitat obligarea pârâților în sensul celor solicitate prin acțiunile precizate și modificate formulate de reclamanți.
4. Hotărârea primei instanțe
Prin sentinţa civilă nr. 219/F-CONT din 4 decembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
a admis în parte acţiunea reclamanţilor;
a obligat pe pârâtul Guvernul României să emită hotărârea prin care să fie vândute direct reclamanţilor acţiuni ale SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor a SC P. SA din 14 septembrie 2004, la acelaşi preţ de 0,0525 euro/acţiune, respectiv 0,2158 RON/acţiune;
a respins capătul doi al acţiunii, ca inadmisibil;
a respins capătul trei al acţiunii, ca prematur formulat;
a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de câte 54 RON, cheltuieli judiciare, mai puţin către C.M.V., V.G., O.M., B.R., I.I., E.V., R.I., S.E. şi S.C., cărora le va plăti suma de 4,00 RON fiecare, cheltuieli de judecată, iar pentru B.T.N., suma de 204 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, că reclamanţii aveau calitatea de salariaţi ai SC P. SA la data de 1 ianuarie 2003, dată anterioară momentului la care societatea comercială s-a privatizat prin vânzarea către investitorul O. a pachetului majoritar de acţiuni deţinut de către statul român, împejurare necontestată de către pârâți, astfel că în patrimoniul lor s-a născut, raportat la momentul privatizării, respectiv luna iulie 2004, dreptul virtual de a dobândi acţiuni la această societate comercială, până la limita a 8% din capitalul social, la acelaşi preţ de vânzare către O. de 0,0525 euro/ acţiune, respectiv 0,2158 RON/acţiune, aşa cum s-a stabilit prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a societăţii din 14 septembrie 2004.
În raport cu dispoziţiile art. I, art. IV şi art. V din O.G. nr. 55/2003 a reţinut instanţa că, deşi şi-a asumat obligaţia emiterii hotărârii prin care să se prevadă cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi, precum şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor, Guvernul nu a făcut dovada că ar fi adoptat hotărârea impusă de textul ordonanţei, împrejurare ce justifică dreptul reclamanţilor de a fi obligat Guvernul să îndeplinească obligaţia consacrată printr-o normă legală, dar neconcretizată faptic, cu toate că reclamanţii erau şi sunt deţinătorii unui „bun”, conform definiţiei date de art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. A mai reţinut Curtea de Apel că, prin obligarea pârâtului Guvernul Românei la emiterea hotărârii respective, instanţa nu încălcă atribuţiile Executivului, şi că, având în vedere ordinea firească a demersurilor impuse autorităţilor, respectiv a emiterii, mai întâi, a hotărârii de Guvern urmată apoi de stabilirea procedurilor, termenelor şi condiţiilor vânzării acţiunilor şi oferirii spre vânzare directă a acestora, cererea reclamanţilor este justificată numai în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o adopte Guvernul României, deoarece fără existenţa acestei hotărâri, deci fără stabilirea, în mod concret, a cotei ce urmează a fi transmisă salariaţilor SC P. SA, nu se poate trece la celelalte etape.
În ceea ce priveşte petitul 2 al acţiunii privind oferirea spre vânzare directă a acţiunilor nominative, reprezentând 7,99% din capitalul social al societăţii comerciale, Curtea de apel a reținut că aceasta constituie o operaţiune cu natură strict comercială, ce nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, astfel că este inadmisibil acest capăt de cerere.
Totodată, instanța a reținut că Ministerul Economiei şi O.P.S.P.I. nu au culpă procesuală pentru neadoptarea procedurilor, a termenelor şi a condiţiilor pentru vânzarea directă, în lipsa hotărârii de Guvern.
5. Recursul declarat de Guvernul României
Recurentul-pârât Guvernul României invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, prin criticile formulate, recurentul-pârât susține că, în realizarea controlului de legalitate al actelor administrative, instanțele de judecată nu au dreptul de a se subroga în atribuțiile Executivului și că, prin dispozițiile art. IV și art. V din O.G. nr. 55/2003, legiuitorul a conferit în principal Guvernului și în subsidiar Ministerului Economiei și O.P.S.P.I. competența legală de a stabili momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor și cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de către salariații SC P. SA, precum și termenele și condițiile pentru vânzarea directă a pachetului de acțiuni. Totodată, în raport cu dispozițiile art. 41 și art. 43 din O.U.G. nr. 88/1997, singura autoritate în măsură să adopte măsurile necesare continuării sau finalizării unui proces de privatizare este Guvernul, care va lua măsurile pe care le consideră necesare, la momentul pe care îl va aprecia ca fiind oportun. În concluzie, recurentul-pârât susține că instanța de judecată s-a substituit în atribuțiile Executivului atunci când, prin hotărârea recurată, a obligat Guvernul să emită hotărârea la care se referă dispozițiile art. V din O.G. nr. 55/2003.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Analizând cauza prin prisma motivului de recurs invocat de pârâtul Guvernul României, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și celelalte dispoziții incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, Curtea de Apel, a admis în parte acţiunile precizate și conexate formulate de reclamanți şi, pe cale de consecinţă, constatând că Guvernul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 9 din Statutul Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA Bucureşti, prevăzut în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, a dispus obligarea acestuia să emită hotărârea prin care să fie vândute direct reclamanţilor acţiunile la SC P. SA, până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu acţiunile vândute către O.
Într-adevăr, prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA Bucureşti […], a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale a Petrolului P., aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că art. 9 din anexa 1 a primit următorul cuprins: „Acţiunile societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ţine evidenţa acţiunilor şi acţionarilor în Registrul acţionarilor, deschis şi operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA au dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului”.
În formularea anterioară, art. 9 – Acţiunile – Statutul Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA Bucureşti, avea următorul conţinut: „Acţiunile nominative ale societăţii comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acţiunile vor purta timbrul sec al societăţii comerciale şi semnătura a doi administratori. Societatea comercială va ţine evidenţa acţiunilor într-un registru numerotate, sigilat şi parafat de către preşedintele consiliului de administraţie, registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice sau juridice, române şi străine, vor putea deţine acţiuni ale Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA Bucureşti, fără însă a se afecta poziţia statului de acţionar majoritar. Salariaţii Societăţii Naţionale a Petrolului P. SA Bucureşti au drept de preemţiune pentru cumpărarea de acţiuni ale societăţii comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurenţa limitei de 10% din capitalul social”.
Deci, cu alte cuvinte, prin O.G. nr. 55/2003, „dreptul de preemţiune la cumpărarea de acţiuni ale societăţii la valoarea nominală a acestora până la concurenţa limitei de 10% din capitalul social” a fost transformat în „dreptul să achiziţioneze acţiuni ale societăţii până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ cu care se vor vinde acţiunile în cadrul procesului de privatizare”.
Dar, în timp ce dreptul salariaţilor reclamanţi a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, acelaşi legiuitor a înţeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea ce priveşte „cota procentuală ce urmează a fi achiziţionată de salariaţi şi momentele la care se va realiza achiziţionarea acţiunilor de către aceştia (care) vor fi stabilite prin hotărâre…”.
Or, instanţa de fond, reţinând că Guvernul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a adopta hotărârea prin care să vândă direct acţiunile în limita de 8% din capitalul social la acelaşi preţ cu acţiunile vândute către O. a constatat, implicit, existenţa unui refuz nejustificat din partea acestei autorităţi, ignorând dreptul de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor.
Instanţa de recurs constată că autoritatea recurentă nu se află în situaţia unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea şi să execute în concret dispoziţiile art. 9 din Statutul SC P. SA, prevăzut în anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, aşa cum au fost modificate prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi.
Cum însăşi stabilirea termenului pentru achiziţionarea acţiunilor de către salariaţii SC P. SA implica exercitarea acestui drept de apreciere recunoscut Guvernului, instanţa de fond a dispus în mod nelegal executarea unei obligaţii de reglementare, subrogându-se în atribuţiile puterii executive, ceea ce are semnificaţia juridică a încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor, consacrat la art. 1 alin. (4) din Constituţie.
Aceeaşi concluzie se impune și faţă de dispoziţiile art. 41 din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizare, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea şi finalizarea procesului de privatizare şi răspunde în faţa Parlamentului de îndeplinirea acestor obligaţii.
La pronunţarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituţional ce revine Jurisdicţiei Supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, care este prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de Înalta Curte are în vedere practica sa unitară anterioară reprezentată de decizia nr. 5463 din 2 decembrie 2009, decizia nr. 2757 din 26 mai 2010, decizia nr. 4635 din 28 octombrie 2010 și decizia nr. 4995 din 16 noiembrie 2010.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile pronunțate de Curtea de Apel Pitești, pe care o va modifica în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii reclamanţilor, cu consecinţa respingerii și a cererii de intervenţie principală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 219/F-CONT din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților M.D., L.E., S.F., B.F., D.M., I.M., C.I., M.T., M.R., A.C., A.S., B.E.G., T.N., T.G., D.I., C.M.V., B.E., B.I., V.G., F.G., B.C., R.R., M.M., D.I., C.M., I.C., A.V., S.Z.S., P.F., S.S.D., B.I., B.R., O.M., P.I., N.S., O.G., C.C., P.F., B.A., S.G., S.D.V., C.C., P.C.,P.F., P.M., N.M., T.M., P.F.I., D.E., M.E., V.M., P.E., D.N., R.I.G., D.L., D.V., P.M., P.C., T.G., P.D., P.F., L.G.F., P.M.C., D.G., D.G.A., M.M., L.A., E.V., T.M.A., C.P., M.M.D., L.I.V., M.E.I., R.D.M., C.M.A., F.G., G.F., N.B.P., N.V., M.A., I.M., D.M., B.T.N. şi I.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5641/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5645/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
