ICCJ. Decizia nr. 571/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 571/2010
Dosar nr.6894/1/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1417 din 9 iulie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât menţinerea suspendării validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcţiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, desfăşurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză.
Prin hotărârea menţionată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
La data de 29 iunie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, prin adresa nr. 1294/C/2009, invalidarea, în parte, a concursului/examenului pentru numirea în funcţiile de conducere de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, şi, pe cale de consecinţă, includerea acestor posturi pe lista funcţiilor vacante ce vor fi scoase la concurs în următoarea sesiune.
În susţinerea acestei solicitări doamna procuror general a precizat faptul că, în opinia sa, există dovada săvârşirii unei fraude chiar în lipsa unei hotărâri de condamnare a procurorilor la G.S. şi G.D., candidaţi pentru funcţiile mai sus amintite, în prezent trimişi în judecată.
Potrivit comunicatului oficial al Direcţiei Naţional Anticorupţie, în data de 5 decembrie 2007 a fost declanşată o anchetă penală în vederea clarificării suspiciunilor de fraudare a concursului/examenului de ocupare a celor două funcţii de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Prin Hotărârile nr. 294, 299, 319, 327- 335 din data de 27 martie 2008 şi nr. 491 din 29 mai 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat parţial rezultatele concursului/examenului pentru numirea în funcţii de conducere a procurorilor la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel şi a dispus amânarea validării rezultatelor pentru funcţiile amintite până la finalizarea procedurii de concurs.
Prin Hotărârile Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317/11 decembrie 2007 şi 104 - 105/8 mai 2008 au fost suspendaţi din funcţia de procuror domnii G.D. şi G.S. precum şi doamna procuror G.G.G.
S-a mai reţinut de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că potrivit dispoziţiilor art. 45 din Regulament „Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârşirii unei fraude.
Plenul a constatat că au fost respectate condiţiile prevăzute de lege şi de regulament cu privire la organizarea concursului.
Referitor la cea de a doua ipoteză de invalidare - constatarea existenţei dovezii săvârşirii unei fraude, Plenul a apreciat că aceasta se poate constata doar în cazul pronunţării de către instanţă a unei hotărâri definitive şi irevocabile de condamnare a inculpaţilor.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a formulat recurs în termen legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, cu consecinţa anulării hotărârii recurate şi a obligării intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să invalideze rezultatele concursului organizat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007 pentru ocuparea funcţiilor de conducere de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor sau examenelor pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, privind dovada săvârşirii unei fraude, condiţie de invalidare a rezultatelor concursurilor, şi că soluţia adoptată prin hotărârea apelată contravine imperativelor menţinerii unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere pe calea ordinară a concursului, avute în vedere de OUG nr. 59/2009 de modificare a Legii nr. 303/2004, republicată, cu efectul transformării soluţiei de excepţie a delegării într-o regulă pentru cele două funcţii de conducere de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Hotărârea recurată a fost considerată nelegală şi netemeinică, prin prisma următoarelor considerente:
Între fraudă şi infracţiune nu există identitate, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 52 C. proc. pen. referitoare la necesitatea constatării vinovăţiei inculpaţilor candidaţi printr-o soluţie penală definitivă de condamnare, întrucât condiţia de invalidare a rezultatelor concursului în discuţie, prevăzută de art. 45 alin. (2) din Hotărârea nr. 30/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, o constituie dovada săvârşirii unei fraude şi nu a unei infracţiuni. în aceeaşi ordine de idei, s-a arătat de către recurent că câtă vreme frauda săvârşită poate să fie şi de altă natură decât penală (de exemplu disciplinară) sau există vreo cauză de împiedicare a exercitării acţiunii penale, este suficient să se constate o iregularitate în conduita candidatului pentru a se justifica invalidarea rezultatelor acestuia. În acest context, s-a apreciat că dovada săvârşirii fraudei rezultă din actele de urmărire penală efectuate în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor. În concluzie, s-a evocat că hotărârea de suspendare a validării rezultatului concursului pentru funcţiile de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nu se justifică potrivit principiului de drept conform căruia penalul ţine în loc civilul, cu consecinţa suspendării soluţionării cauzei civile până la rezolvarea definitivă a celei penale, şi s-a solicitat a se constata, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor sau examenelor pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 320/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, că există dovada săvârşirii unei fraude privind rezultatele concursului pentru numirea în funcţiile mai sus menţionate, şi că sunt întrunite condiţiile pentru obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii la invalidarea rezultatelor concursului faţă de cele două posturi în discuţie.
Mai mult, s-a precizat că soluţia de invalidare a rezultatelor concursului pentru funcţiile de conducere mai sus menţionate se impune şi faţă de raţiunea şi dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (2) şi art. 57 alin. (7) şi (8) ale Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind modalităţile de ocupare a acestor posturi. Or, faţă de dispoziţiile legale invocate, precum şi cele ale hotărârii de suspendare a validării rezultatelor concursului până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, singura soluţie de ocupare a posturilor vacante de conducere în discuţie este delegarea, dar prin prelungirea succesivă a acesteia, în lanţul cauzal, excepţia se transformă în regulă, or voinţa legiuitorului a fost alta. în acest ultim sens, s-a subliniat că raţiunea modificării dispoziţiilor art. 57 alin. (7) şi (8) ale Legii nr. 303/2004, republicată, prin OUG nr. 59/2009, a fost „imperativul menţinerii, pe cât posibil, a unui grad înalt de ocupare a posturilor vacante de conducere, pe calea extraordinară a delegării, până la ocuparea lor pe calea ordinară a concursului pentru promovarea în funcţii de execuţie şi, respectiv, de conducere. Astfel, invalidarea în parte a rezultatelor concursului, având în vedere frauda săvârşită pentru ocuparea unor funcţii de conducere, creează posibilitatea scoaterii la concurs a posturilor vacante şi, respectiv, ocuparea lor prin numirea candidaţilor admişi pe o perioadă de 3 ani, interval de timp ce oferă o stabilitate mai mare decât cele 6 luni prevăzute pentru delegare. Totodată, s-a mai relevat că numirea în funcţiile în discuţie asigură continuitatea în actul de conducere şi modul corespunzător de exercitare a atribuţiilor manageriale la nivelul celor două unităţi care - fiind ierarhic superioare - răspund de măsurile privind corelarea programelor de activitate ale parchetelor din circumscripţie, iau măsuri pentru stabilirea unei metodologii unitare de lucru în activitatea proprie şi a celorlalte parchete subordonate, atribuţii prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul nr. 529/C/2007 al ministrului justiţiei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea, în esenţă, că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în condiţiile în care dovada fraudei, în speţă, fiind vorba de săvârşirea unor fapte penale, se poate constata doar în cazul pronunţării de către instanţă a unei hotărâri definitive de condamnare a inculpaţilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Superior al Magistraturii validează rezultatul concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor, iar conform dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din acelaşi regulament, Consiliul Superior al Magistraturii poate invalida, în tot sau în parte, concursul sau examenul, în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau examenului ori că există dovada săvârşirii unei fraude.
Prin Hotărârea nr. 294 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât amânarea validării rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcţiile de conducere a procurorilor, desfăşurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, pentru funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, până la finalizarea procedurilor de concurs. De asemenea, prin Hotărârea nr. 335 din 27 martie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a hotărât amânarea validării rezultatelor concursului/examenului pentru numirea în funcţiile de conducere a procurorilor, desfăşurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, pentru funcţia de procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, până la finalizarea procedurilor de concurs. S-a avut în vedere, în ambele situaţii, că cercetările penale care s-au efectuat în Dosarul nr. 197/P/2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie faţă de unii dintre candidaţii pentru cele două posturi de conducere nu au fost finalizate prin pronunţarea unei soluţii definitive în cauză.
Se reţine, în cauză, că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 s-a hotărât menţinerea suspendării validării rezultatelor concursului sau examenului pentru numirea în funcţiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, desfăşurat în perioada 28 octombrie - 25 noiembrie 2007, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauză, cu motivarea, în esenţă, că nu este întrunită ce-a de-a doua ipoteză de invalidare a concursului sau examenului organizat pentru numirea în funcţiile de conducere a judecătorilor şi procurorilor, anume săvârşirea unei fraude, această condiţie putându-se constata doar în cazul pronunţării de către instanţa de judecată a unei hotărâri definitive şi irevocabile de condamnare a inculpaţilor.
Hotărârea nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi întemeiată, fiind emisă urmare a exercitării în limitele competenţei prevăzute de lege a dreptului de apreciere, care trebuie recunoscut intimatului în calitatea sa de autoritate administrativă independentă, având rolul de garantare a independenţei justiţiei şi de asigurare a bunei organizări şi funcţionări a acesteia. Într-adevăr, intimatul a apreciat în mod corect că, în raport de circumstanţele de fapt ale cauzei, nu este îndeplinită condiţia existenţei dovezii unei fraude, care ar fi fost de natură să ducă la invalidarea concursului pentru numirea în funcţiile de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi, respectiv, de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, întrucât frauda constă chiar în săvârşirea unor fapte de natură penală. În aceste condiţii, cum potrivit prevederilor constituţionale şi legale în vigoare (art. 23 alin. (1) din Constituţie şi art. 5 C. proc. pen., cu modificările şi completările ulterioare) orice persoană se consideră nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă, dovada existenţei fraudei poate fi constatată, în mod evident, numai după pronunţarea în cadrul procesului penal a unei atare hotărâri definitive.
Pe de altă parte, soluţia adoptată prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1417 din 9 iulie 2009 nu contravine prevederilor din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la modalităţile de ocupare, prin concurs sau examen, a funcţiilor de conducere de la instanţe sau parchete, existând reglementată expres prin dispoziţiile art. 57 alin. (7) şi (8) din actul normativ în discuţie, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 59 din 27 mai 2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii - tocmai în considerarea unor situaţii în care, din varii motive, ocuparea posturilor de conducere de la instanţe şi parchete nu poate fi realizată prin concurs - posibilitatea îndeplinirii prin delegare a atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere din cadrul parchetelor, pe o perioadă de cel mult 6 luni, ce poate fi prelungită cu cel mult încă 6 luni.
În raport de cele mai sus arătate, se apreciază că hotărârea recurată este legală şi temeinică şi că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate, astfel că se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Hotărârii nr. 1417 din 9 iulie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5712/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 569/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
