ICCJ. Decizia nr. 5748/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5748/2010
Dosar nr. 1139/54/200.
Şedinţa publică din 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A. SA Craiova a chemat în judecată A.V.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună obligarea acestora la diminuarea cu suma de 98.958 lei a obligaţiilor de plată restante la data de 30 iunie 2003, la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003, încheiat cu C.N.A.S. şi C.A.S. Dolj.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în luna august 2003, la sediul societăţii a avut loc verificarea modului de constituire şi virare a obligaţiilor către F.A.S.S. de către T.V., inspector de specialitate în cadrul Serviciului de Evidenţă şi Urmărire a Colectării Serviciului de Evidenţă şi Urmărire a Colectării Contribuţiei la Asigurările Sociale de Sănătate din cadrul C.A.S. Dolj.
În luna septembrie 2003, la solicitarea societăţii de compensare a obligaţiilor către bugetul F.A.S.S., constituite pentru sumele acordate cu titlu de compensaţii băneşti, la disponibilizările din februarie 2002 şi câştigate de foştii salariaţi în instanţă, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, s-a efectuat un nou control de către D.G.F.P. Dolj, în urma căruia s-a încheiat procesul-verbal de control nr. 4228 din 21 octombrie 2003.
Obligaţiile compensate/ anulate prin acest proces verbal au fost aferente lunilor aprilie – mai 2003, respectiv lunile în care s-au efectuat plăţile către foştii salariaţi, s-au constituit şi virat obligaţiile către F.A.S.S.
Cu ocazia inspecţiei fiscale efectuată de A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj în perioada 2005 – ianuarie 2006, organele de control au considerat că, în mod eronat, societatea a diminuat obligaţia către asigurările sociale de sănătate aferentă perioadei 1 iulie – 31 decembrie 2003 cu cele consemnate în procesul-verbal nr. 4228 din 21 octombrie 2003 deoarece acestea erau aferente perioadei aprilie – mai 2003 şi ar fi trebuit să fie scăzute din obligaţiile preluate de A.V.A.B., prevăzute în înştiinţarea de plată din 18 noiembrie 2003.
La 20 martie 2009, pârâta A.V.A.S. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
La rândul său, pârâta C.A.S. Dolj a formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, excepţia tardivităţii acţiunii şi a inadmisibilităţii acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 639 din 23 martie 2009, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând întemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă.
În ceea ce priveşte excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de C.N.S.A.S. şi C.A.S. Dolj, instanţa a reţinut că excepţiile sunt nefondate, deoarece pârâtele sunt părţi în protocolul nr. 41 din 17 noiembrie 2003 a cărui rectificare parţială se solicită pentru suma de 98.958 lei.
Nici excepţia tardivităţii acţiunii, în raport cu prevederile art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, nu a fost admisă, instanţa reţinând că aceasta este neîntemeiată, întrucât faţă de data la care a rămas definitivă sentinţa (20 februarie 2008), acţiunea reclamantei este formulată în termenul prevăzut de lege.
Acţiunea reclamantei, reţine instanţa, este însă, inadmisibilă, deoarece rectificarea protocolului încheiat cu pârâtele, se întemeiază pe motive care nu au mai fost invocate şi nu au mai fost analizate de instanţa investită cu soluţionarea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC A. Craiova SA, susţinând, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că solicitarea rectificării protocolului încheiat între părţi se întemeiază pe motive care au mai fost invocate în faţa instanţelor de judecată şi care nu au fost analizate de instanţa învestită, întrucât acţiunea a fost soluţionată pe excepţie.
Apreciază recurenta că există contradicţie vădită între situaţia de fapt şi de drept reţinută şi considerentele hotărârii atacate şi solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacată în sensul admiterii acţiunii.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Intimatele A.V.A.S. şi Casa de Asigurări de Sănătate Dolj au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă, că, în ceea ce priveşte A.V.A.S., aceasta nu are atribuţii privind rectificarea Protocolului nr. 23 din 14 noiembrie 2003, garantarea valabilităţii creanţelor transferate ca şi legalitatea titlurilor de creanţă şi a titlurilor executorii aparţinând celei de-a doua intimate, iar C.A.S. Dolj apreciind ca fiind corectă soluţia instanţei de fond, întrucât prin motivele invocate de recurenta-reclamantă se pune în discuţie verificarea unui act administrativ fiscal, motive invocate în contestaţia împotriva raportului fiscal întocmit de A.N.A.F.
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În mod corect instanţa de fond a apreciat ca fiind inadmisibilă acţiunea recurentei-reclamante întrucât obiectul acesteia, respectiv diminuarea cu suma de 98.958 lei a obligaţiilor de plată restante la data de 30 iunie 2003 la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate preluate de A.V.A.S. prin Protocolul de Transfer nr. 41 din 17 noiembrie 2003 încheiat cu C.N.A.S. şi C.A.S. Dolj, vizează în fapt acte administrativ-fiscale a căror modalitate de contestare obligatorie este reglementată de dispoziţiile art. 175-188 C. proCod Fiscal
Întrucât recurenta-reclamantă a atacat anterior actele administrativ fiscale, conform procedurii prevăzute de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi prin sentinţa nr. 237 din 10 iulie 2007 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 851 din 29 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, actele administrativ fiscale au fost menţinute, cererea recurentei-reclamante fiind respinsă pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 179 C. proCod Fiscal, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, inadmisibilitatea acţiunii formulate.
În fapt, prin acţiunea promovată recurenta-reclamantă solicită anularea unor obligaţii fiscale stabilite prin acte administrativ fiscale care au rămas definitive, în temeiul altor dispoziţii legale decât cele aplicabile, respectiv Codul de procedură fiscală.
Criticile recurentei cu privire la contradicţia vădită din considerentele hotărârii atacate, nu pot fi reţinute întrucât sunt nefondate, instanţa de fond reţinând în mod corect inadmisibilitatea acţiunii reclamantei în raport de natura juridică a actelor contestate, respectiv acte administrativ fiscale şi de dispoziţiile legii speciale aplicabile în cazul contestării acestora.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluţia pronunţată de către instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. Craiova SA împotriva sentinţei civile nr. 102 din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5735/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5751/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
