ICCJ. Decizia nr. 5751/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5751/2010
Dosar nr. 6733/1/2010
Şedinţa publică din 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Z.D. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională a Vămilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i recunoască vechimea în specialitatea studiilor superioare cu diplomă de licenţă de absolvire, începând cu luna septembrie 2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în perioada 15 octombrie 1992 – 10 iunie 2006, a fost salariatul pârâtei, având funcţia de inspector vamal. Potrivit legislaţiei privind funcţionarii publici „în urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, funcţionarii publici avansează în categorie şi vor fi numiţi în noua funcţie publică, potrivit pregătirii profesionale, în clasa şi gradul care le asigură cel puţin salariul de bază avut în categoria inferioară". Această măsură a fost aplicată foarte târziu de către Autoritatea Naţională a Vămilor, respectiv la data de 8 septembrie 2004, când în baza Ordinului nr. 1173 din 23 septembrie 2004, a fost promovat într-un post de nivel superior.
Întrucât promovarea într-o funcţie superioară este condiţionată de vechimea în specialitate, precum şi pentru obţinerea unor sporuri sau a altor drepturi salariale, reclamantul susţine că are un interes legal de promovare a acţiunii de faţă.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 155/F – CONT a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să-i recunoască acestuia vechimea în specialitatea studiilor superioare, cu diploma de licenţă, pentru perioada septembrie 2001 – 23 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că dispoziţiile legii condiţionează avansarea în funcţie, doar de dobândirea unei diplome de nivel superior, dreptul născându-se din momentul obţinerii înscrisului doveditor. Legiuitorul nu a lăsat acest drept la latitudinea angajatorului; astfel că acesta nu putea să-i recunoască dreptul numai din luna septembrie a anului 2004, ci din momentul absolvirii.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Direcţia Regională Vamală Craiova, susţinând în esenţă următoarele critici:
- Sentinţa de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)
- Hotărârea este nelegală prin nesocotirea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, se arată că, reclamantul a solicitat recunoaşterea studiilor de la data absolvirii acestora, pentru perioada septembrie 2001-septebrie 2004, astfel că raportat la data formulării acţiunii în instanţă acţiunea reclamantului este tardivă, cu depăşirea termenului de decădere de 1 an.
- Consideră recurenta că sentinţa este netemeinică şi nelegală întrucât nu există un temei legal pentru formularea acesteia.
Arată recurenta că dispoziţiile art. 66/1 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant au fost interpretate eronat de instanţa de fond. Legiuitorul a condiţionat avansarea în categorie ca urmare a dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, de existenţa unui post vacant corespunzător, post care nu există.
Intimatul - reclamant D.Z. a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:
- În ceea ce priveşte motivul de recurs privind încălcarea dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 554/2004, respectiv art. 11 alin. (1) şi (2), acesta este nefondat.
Astfel, reclamantul a adresat la data de 6 martie 2009 o plângere prealabilă înregistrată sub nr. 13.896 din 9 martie 2009 privind recunoaşterea studiilor de la data dobândirii, pentru perioada 2001 – 2004. Prin adresa nr. 13.896 din 17 martie 2009 recurenta i-a răspuns în sensul refuzului soluţionării cererii. Împotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat acţiune în instanţă la data de 7 mai 2009 – deci în intervalul termenului de 6 luni prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se reţine că în speţă nu este vorba de anularea unui act administrativ individual, ci de recunoaşterea unei vechimi speciale şi anume aceea determinată de natura studiilor absolvite care nu este supusă vreunui termen de prescripţie sau de decădere prevăzut de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 şi care trebuie raportate la data emiterii unui act administrativ individual şi nu la data absolvirii studiilor superioare de către reclamant.
- Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte reţine că este de asemenea nefondat.
Deşi reclamantul a absolvit studiile superioare în septembrie 2001 şi în carnetul de muncă i s-au efectuat menţiunile corespunzătoare în luna septembrie 2001, acesta a fost promovat într-un post de nivel superior în data de 8 septembrie 2004, reducându-i astfel nejustificat vechimea în specialitatea studiilor.
Întrucât la data dobândirii studiilor superioare de către intimatul – reclamant erau în vigoare dispoziţiile art. 661 din Legea nr. 188/1999 – introdus prin OUG nr. 284/2000, care reglementa avansarea în categoria corespunzătoare studiilor şi care nu condiţiona această avansare de existenţa unui post vacant, nu se poate reţine nici acest motiv de recurs.
Legiuitorul condiţionează avansarea în funcţie de dobândirea unei diplome de nivel superior. Dreptul reclamantului – intimat la recunoaşterea vechimii în specialitatea studiilor superioare de lungă durată cu diplomă de licenţă, s-a născut în momentul obţinerii înscrisului doveditor, mai ales că legea permitea acordarea aceluiaşi salariu pe care îl avea la momentul absolvirii.
Intimatul – reclamant a precizat de altfel că nu solicită diferenţele salariale care ar rezulta din acest drept ci este interesat numai în recunoaşterea acestui drept personal nepatrimonial.
Constatând că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea sentinţei de fond, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Craiova împotriva sentinţei civile nr. 155/F - CONT din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5748/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5756/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
