ICCJ. Decizia nr. 5767/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5767/2010
Dosar nr. 118/45/2009
Şedinţa de la 21 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 45/CA din 3 martie2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului F.S.L. formulată în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi şi, în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului suma de 17.564 lei reprezentând drepturi salariale neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat prin acţiunea introductivă obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale la plata sumei reprezentând actualizarea sumei de 12.601 lei achitată în august –septembrie 2008 ca diferenţă de drepturi salariale aferentă perioadelor 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006 şi 1 ianuarie 2007 -10 aprilie 2007, la plata diferenţei de drepturi salariale corespunzătoare funcţiei de şef vamă pentru restul perioadei în care a îndeplinit funcţia de şef Birou Vamal Sculeni, la plata sumei reprezentând actualizarea până la momentul plăţii efective a tuturor diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, inclusiv a sporurilor de conducere şi pentru condiţii vătămătoare pentru perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007.
Instanţa de fond a reţinut faptul că, deşi prin ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 6469 din 4 august 2008 s-a prevăzut acordarea salariului corespunzător funcţiei publice de inspector vamal grad profesional superior numai pentru şase luni, mutarea reclamantului pe aceeaşi funcţie de conducere s-a prelungit succesiv, căci acesta a exercitat şi după trecerea celor 6 luni de la numire aceleaşi atribuţii ale funcţiei de conducere.
Instanţa a concluzionat că, deşi nu au fost menţionate expres în ordinele emise ulterior celui în discuţie drepturile salariale aferente funcţiei de conducere, reclamantul a exercitat efectiv atribuţiile de şef al Biroului Vamal Sculeni şi ca atare este îndreptăţit la plata sumelor pretinse.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs atât reclamantul cât şi pârâţii.
În motivarea recursului formulat de recurentul-reclamant F.S.L. se susţine în esenţă că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la primul capăt de cerere privind reactualizarea sumei de 12601 lei, respectiv suma de 11355 lei stabilită prin raportul de expertiză, reprezentând diferenţă drepturi salariale acordate pentru perioadele 1 ianuarie 2006-30 iunie 2006 şi 1 ianuarie 2007 şi 10 aprilie 2007.
Consideră recurentul că în mod greşit instanţa de fond a acordat suma de 17564 lei reprezentând drepturi salariale efective fără a obliga pârâta şi la plata sumelor reprezentând reactualizarea acestora, până la data pronunţării hotărârii.
Prin recursul formulat de către recurenta-pârâtă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor se solicită în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului susţinându-se în esenţă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nici temeiurile legale, instanţa de fond preluând doar argumentele reclamantului şi fără a examina obiecţiunile formulate de intimată cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Consideră recurenta că în mod greşit prin sentinţa atacată i-au fost acordate reclamantului sumele reprezentând drepturi salariale întrucât acesta nu putea beneficia de indemnizaţia de conducere pe perioada 1 iulie 2006 31 decembrie 2006, acesta fiind delegat să coordoneze activitatea corespunzătoare funcţiei de şef birou vamal, în perioada 1 iulie 2006 – 31 decembrie 2006, iar neacordarea sporului pentru condiţii vătămătoare s-a datorat neîndeplinirii condiţiilor legale.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare la recursul reclamantului solicitând respingerea acestuia ca fiind nefondat şi admiterea recursului formulat de acesta cu consecinţa modificării hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă susţinând în esenţă că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea sa şi a dispus obligarea acesteia la plata drepturilor actualizate.
Examinând cauza din perspectiva ambelor cereri de recurs a probatoriului existent şi a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca nefondate criticile aduse de recurentul-reclamant F.S.L. şi ca fondate cele formulate de recurenta-pârâtă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor.
Astfel, se constată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea recurentului-reclamant, însuşindu-şi concluziile raportului de expertiză, deşi din probatoriul administrat în cauză, respectiv ordinele privind încadrarea acestuia pe perioada reclamată (fila 21-29 dosar fond) precum şi dispoziţiile legale incidente respectiv dispoziţiile art. 92 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, rezultă netemeinicia acesteia.
În fapt, reclamantul s-a adresat instanţei solicitând obligarea instituţiei pârâte la pata unor diferenţe salariale reprezentând salarii şi sporuri inclusiv indemnizaţia de conducere, corespunzătoare funcţiei de şef de vamă pentru perioada 27 iunie 2005 – 31 decembrie 2005 şi 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare (10%) neacordat în perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007 precum şi actualizarea tuturor diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate aferente perioadei 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007, precum şi a sumei restituite în lunile august şi septembrie 2008.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că recurentul –reclamant a contestat în termenul legal ordinele prin care a fost mutat temporar şi numit temporar în funcţia de şef birou vamal, respectiv Ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 1741 din 27 iunie 2005 prin care a fost mutat temporar şi numit temporar în funcţia de şef birou vamal al Biroului Vamal Sculeni cu o indemnizaţie de conducere de 40% în perioada 27 iunie 2005- 27 decembrie 2005, Ordinul nr. 7895 din 8 decembrie 2005 privind numirea temporară în aceeaşi funcţie cu indemnizaţie de 40% pe perioada 1 ianuarie 2006 – 1 aprilie 2006, Ordinul nr. 4952 din 31 martie 2006 privind numirea temporară pe perioada 1 aprilie 2006 – 30 iunie 2006, cu o indemnizaţie de 40%.
Începând cu data de 1 iulie 2006, prin Ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 6456 recurentul-reclamant a fost delegat la Biroul Vamal Sculeni urmând să coordoneze activitatea biroului pe perioada 1 iulie 2006 – 1 septembrie 2006, activitatea de coordonare în baza delegării fiind prelungită prin Ordinul A.N.A.F. nr. 8147 din 4 septembrie 2006 pentru perioada 1 septembrie 2006- 31 decembrie 2006, iar prin Ordinul nr. 3 din 30 ianuarie 2007 se dispune ca pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 1 aprilie 2007, să coordoneze activitatea corespunzătoare funcţiei de şef birou vamal beneficiind şi de indemnizaţia de conducere de 40% la salariul de bază, conform Ordinului nr. 245 din 12 ianuarie 2007.
În perioada 1 aprilie 2007 - 11 aprilie 2007 prin ordinele vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 4674 din 2 aprilie 2007 şi 4766 din 6 aprilie 2007 recurentul-reclamant a fost mutat temporar şi promovat temporar în funcţia publică de conducere de şef birou vamal cu o indemnizaţie de conducere de 40%.
Urmare a cererii recurentului-reclamant,cu privire la neacordarea unor drepturi salariale ca şi a indemnizaţiei de conducere, prin Ordinul vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 6469 din 4 august 2008 i s-a acordat acestuia, pe durata promovării temporare în funcţia publică de conducere de şef al Biroului Vamal Sculeni, salariul corespunzător funcţiei publice de inspector vamal, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, conform dispoziţiilor art. 92 alin. (5).
În baza acestui ordin, drepturile salariale neacordate au fost calculate şi acordate acestuia, plătindu-se în două tranşe suma de 12.601 RON respectiv în luna august şi septembrie 2008, astfel cum recunoaşte însăşi reclamantul.
Potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată promovarea temporară a unui funcţionar public pe o funcţie de conducere se poate face pe o perioadă de maximum 6 luni, iar această perioadă poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul A.N.F.P., conform alin. (3) al aceluiaşi articol.
Având în vedere faptul că în urma emiterii Ordinului nr. 6469 din 4 august 2008 a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile legale prevăzute de art. 92 alin. (5) salariul de bază al recurentului – reclamant corespunzător funcţiei publice de inspector vamal, gradul profesional superior treapta de salarizare 1 pentru perioadele 1 ianuarie – 21 ianuarie 2006, 1 februarie – 30 iunie 2006, 1 ianuarie-31 martie 2007 şi 1 aprilie – 10 aprilie 2007 astfel cum s-a arătat anterior i-au fost recalculate şi acordate drepturile salariale, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte neacordarea sporului pentru condiţii vătămătoare Înalta Curte constată că în mod eronat instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiat şi acest capăt de cerere întrucât parcurgerea procedurii de măsurare a radiaţiilor, prevăzută de OG nr. 6/2007, nu este suficientă pentru acordarea retroactivă a sporului respectiv pentru perioada 27 iunie 2005 - 10 aprilie 2007.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză buletinul măsurătorilor electromagnetice în spaţiul Direcţiei regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi aparat propriu şi structuri subordonate a fost emis la data de 30 ianuarie 2009 fiind înregistrat la beneficiar D.R.A.O.V. Iaşi sub nr. 5279 din 10 martie 2009 (fila 14-16 dosar fond C.A. Iaşi) fără a fi avizat de către Institutul de Sănătate Publică Judeţean.
Cum procedura de determinare a locurilor de muncă care presupun desfăşurarea de activităţi în condiţii vătămătoare nu a fost finalizată la data formulării acţiunii reclamantului, în mod neîntemeiat şi cu nerespectarea prevederilor legale ale OG nr. 2/2006 şi OUG nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată acordarea acestui spor de 10 % pentru o perioadă anterioară efectuării procedurii legale şi fără a reţine, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, faptul că pe perioada 27 iunie 2005 – 10 aprilie 2007 sporul pentru condiţii vătămătoare nu a fost acordat personalului din sistemul vamal, nefiind emis nici un act administrativ al ordonatorului de principal credite, prin care să fie stabilite categoriile de funcţionari publici nici cuantumul sporului de până la 10 %şi nici condiţiile de acordare, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din OUG nr. 6/2007.
Având în vedere toate aceste considerente, reţinând că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant F.S.L. ca nefondat şi va admite recursul declarat de D.R.A.V. Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamatului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.S.L. împotriva sentinţei nr. 45/CA din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva aceleiaşi sentinţe în sensul că modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului F.S.L. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 576/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5769/2010. Contencios → |
|---|
