ICCJ. Decizia nr. 5770/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5770/2010
Dosar nr.4320/2/2009
Şedinţa publică din 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 731 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe şi a respins acţiunea formulată împotriva acestora.
A admis acţiunea reclamantului A.O., împotriva Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi a anulat Ordinul nr. 1217/C din 14 aprilie 2009, obligând pârâtul la emiterea Ordinului de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia tardivităţii nu este întemeiată deoarece reclamantul a înregistrat acţiunea pe rolul instanţei la 12 mai 2009, ordinul atacat fiindu-i comunicat la data de 29 aprilie 2009, respectându-se termenul de 15 zile prevăzut de art. 18 alin. (4) din Legea nr. 21/1991 modificată.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâţilor S.R.I. şi S.I.E., instanţa de fond a constatat că aceste autorităţi nu sunt emitentele actului administrativ contestat şi nici nu au desfăşurat operaţiuni administrative anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii lui.
Pe fond, s-a reţinut că prin Ordinul nr. 1217/C al Ministrului Justiţiei a fost respinsă cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant cu motivarea că cererea nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată şi modificată, Comisia constatând că petentul nu dovedeşte prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român.
Deşi instanţa de fond a solicitat pârâtului depunerea la dosar a documentelor care au stat la baza emiterii ordinului, inclusiv a celor clasificate, Ministerul Justiţiei a comunicat acte are nu fac nicio referire la împrejurări de fapt relevante pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 lit. b) din legea menţionată.
În acest context, instanţa de fond a constatat că Decizia de respingere a cererii de redobândire a cetăţeniei române este nejustifîcată, acţiunea fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 punctele 5, 6 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs se susţine în esenţă următoarele:
1. Instanţa de fond în mod greşit a obligat Ministerul Justiţiei la emiterea unui ordin de redobândire a cetăţeniei române pentru reclamant în condiţiile în care acesta a solicitat emiterea unei încheieri de constatare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată.
Instanţa de fond nu a pus în discuţia Ministerului Justiţiei, excepţiile invocate la termenul din 26 ianuarie 2010, încălcându-se principiul contradictorialităţii.
La momentul pronunţării hotărârii Ministerul Justiţiei u mai era autoritatea competentă să emită ordinul de redobândire a cetăţeniei române, potrivit OUG nr. 5 din 5 februarie 2010 această atribuţie fiind dată Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie.
Pe fondul cauzei se arată că ordinul atacate este temeinic şi legal având în vedere relaţiile furnizare de către autorităţile abilitate, respectiv S.R.I. şi S.I.E. din care a rezultat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991.
Recursul este întemeiat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Primele motive de recurs invocate de Ministerul Justiţiei nu pot fî reţinute de Înalta Curte având în vedere că primul capăt de cerere al acţiunii reclamantului vizează anularea ordinului prin care s-a respins cererea de redobândire a cetăţeniei române, iar al treilea vizează obligarea pârâtului să emită un act prin care să constate îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art 101 din Legea nr. 21/1991, neavând relevanţă că reclamantul a intitulat actul respectiv „încheiere" şi nu „ordin".
În ceea ce priveşte nepunerea în discuţia Ministerului Justiţiei a excepţiilor invocate prin întâmpinări se constată că aceste întâmpinări au fost comunicate, iar Ministerul Justiţiei nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, inclusiv la cel din data de 26 ianuarie 2010 pentru a-şi exprima punctul de vedere, astfel încât, în mod corect, instanţa de fond a procedat la punerea în discuţia doar a părţilor prezente la termenul menţionat, a excepţiilor invocate, principiul contradictorialităţii fiind respectat prin comunicarea întâmpinărilor.
Recursul este întemeiat însă prin prisma faptului că, din actele noi depuse în recurs de apărătorul intimatului-reclamant A.O., rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române, formulată de acesta a fost aprobată prin Ordin al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, autoritate competentă potrivit OUG nr. 5 din 5 februarie 2010.
Prin urmare, raportat şi la aspectul că la momentul pronunţării sentinţei atacate, respectiv 9 februarie 2010, Ministerul Justiţiei nu mai avea competenţa de a emite ordinele de redobândire a cetăţeniei române, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 5/2010, Înalta Curte constată că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, iar sentinţa atacată este lipsită de eficacitate juridică, pretenţiile reclamantului fiind realizate pe cale administrativă prin emiterea Ordinului nr. 213 din 19 noiembrie 2010.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica, în tot, sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei civile nr. 731 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 574/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
