ICCJ. Decizia nr. 578/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 578/2010
Dosar nr.3081/2/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC Ţ.L.I. SA prin SC V.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală recunoaşterea dreptului reclamantei de a i se restitui taxa de primă înmatriculare, restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON achitată ca urmare a achiziţionării în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee, plata de dobânzi, conform dispoziţiilor art. 124 alin. (2), art. 120 alin. (7), art. 117 alin. (1) lit. f) şi art. 70 din OG nr. 92/2003, de la data efectuării plăţii taxei de primă înmatriculare a sumei achitate.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta susţine că a încheiat cu SC Ţ.L.I. SA Contractul de leasing din 11 ianuarie 2008, în temeiul căruia a achiziţionat autoturismul marca Jeep Grand Cherokee având norma de poluare E4. În vederea înmatriculării autoturismului menţionat, reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, împrejurare pe care a aceasta a înţeles să o dovedească cu fotocopia facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008, emisă de către societatea de leasing, suma fiind virată în contul Trezoreriei din cadrul Activităţii de Trezorerie şi contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.
Mai arată reclamanta, că deşi s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plăţii nedatorate, acesta a refuzat recunoaşterea dreptului său.
Împotriva acestui refuz, reclamanta a formulat plângere la organul ierarhic superior, care prin răspunsul său a precizat că îşi menţine punctul de vedere exprimat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul - A.N.A.F.
Prin Sentinţa nr. 2671 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Ţ.L.I. SA prin SC V.T. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că taxa specială pentru primă înmatriculare nu este solicitată în considerarea trecerii graniţei, ci se aplică tuturor autovehiculelor indiferent de provenienţă cu ocazia primei înmatriculări.
Se mai reţine că prin modul de redactare a dispoziţiilor art. 2142 din Cod Fiscal, există o diferenţiere în ceea ce priveşte autovehiculele second hand achiziţionate de pe piaţa internă faţă de autovehiculele second hand achiziţionate din comunitate, în sensul că doar pentru cele din urmă se percepe această taxă, cele achiziţionate de pe piaţa internă fiind deja înmatriculate.
În cazul de faţă, reclamanta nu a achiziţionat un autovehicul second hand, ci unul nou, or pentru astfel de autovehicule taxa este identică indiferent dacă autovehiculul este achiziţionat de pe piaţa internă sau de pe piaţa comunitară.
În concluzie, reţine Curtea, taxa de primă înmatriculare nu poate fi considerată o taxă cu efect echivalent unor taxe vamale şi nici nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al acesteia.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC Ţ.L.I. SA prin SC V.T. SRL.
Prin motivele de recurs, reclamanta critică sentinţa recurată, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de fond a analizat superficial cauza dedusă judecăţii, judecătorul fondului interpretând într-o manieră eronată legislaţia în vigoare, soluţia dată fiind în contradicţie atât cu normele interne cât şi cu cele europene.
Soluţia instanţei de fond este criticabilă, cu atât mai mult cu cât, ilegalitatea taxei de primă înmatriculare se concretizează şi în faptul că nu există niciun act administrativ-fiscal prin care aceasta să fie încasată.
Se mai arată că instanţa de fond, cu ocazia pronunţării hotărârii recurate a ignorat faptul că, în momentul înmatriculării unui autovehicul importat - nou sau second hand - se achită, conform art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 o dublă taxă de înmatriculare.
Examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona cauza în fond, excepţie invocată din oficiu, în temeiul art. 137 C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, achitată ca urmare a achiziţionării în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee.
Totodată, este adevărat că taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 6.388,93 RON, conform facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008, emisă de către societatea de leasing SC Ţ.L.I. SA a fost virată de către această societate în contul Trezoreriei din cadrul Activităţii de Trezorerie şi contabilitate Publică a Municipiului Bucureşti.
Faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă, este necontestat faptul că litigiul poartă asupra unui act administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proCod Fiscal, prin care în sarcina reclamantei a fost stabilită obligaţia de plată a unei taxe, respectiv taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, reglementată de art. 2141 din Cod Fiscal, introdus prin Legea nr. 343/2006 (art. 2141 din Cod fiscal a fost abrogat de OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule).
În materia contenciosului administrativ şi fiscal, competenţa materială a instanţei se stabileşte potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În mod constant şi unitar, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, s-a reţinut că, în raport cu aceste prevederi, competenţa de soluţionare a litigiului având ca obiect acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora se stabileşte în funcţie de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 RON, neavând relevanţă dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Or, în cauză, cuantumul (6.388,93 RON) taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, asupra legalităţii căreia poartă litigiul, este mai mic decât suma de 500.000 RON prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în speţă Tribunalul Bucureşti.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti cu încălcarea competenţei altei instanţe, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC Ţ.L.I. SA prin SC V.T. SRL împotriva Sentinţei nr. 2671 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5786/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5777/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
