ICCJ. Decizia nr. 5786/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5786/2010
Dosar nr.3909/1/2010
Şedinţa publică din 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta M.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministeml Sănătăţii să se dispună anularea Ordinului nr. 705 din 15 aprilie 2009 emis de pârât şi reîncadrarea sa în funcţia publică de director executiv adjunct la Autoritatea de Sănătate Publică a judeţului Tulcea.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999, deoarece modificarea raportului său de serviciu nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 87 alin. (2) din lege.
În acest sens s-a arătat că desfiinţarea postului nu s-a justificat printr-o modificare în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente specifice postului, întrucât îndeplineşte aceleaşi atribuţii ale directorului executiv, dar beneficiază de drepturi salariale aferente unei funcţii publice de execuţie.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 63/CA din 22 februarie 2010, prin care a admis acţiunea şi a anulat Ordinul nr. 705/2009 emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că temeiul legal pentru emiterea actelor administrative atacate îl reprezintă O.M.S. nr. 127/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi structura organizatorică a direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar şi Legea nr. 188/1999.
S-a mai constatat că prin eliberarea din funcţia publică de conducere a avut loc o modificare a raporturilor de serviciu ale reclamantei care nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile limitativ şi expres prevăzute de art. 87 din Legea nr. 188/1999 şi nu se poate reţine nici reorganizarea instituţiei, câtă vreme postul de conducere ocupat de reclamantă nu a fost redus, ci dimpotrivă, menţinut.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., solicitând casarea sau modificarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Fără a dezvolta separat, fiecare motiv de recurs invocat, recurentul-pârât critică, în esenţă, sentinţa atacată sub următoarele aspecte:
- în mod eronat, instanţa de fond a reţinut faptul că pârâtul nu a depus întâmpinare, în realitate aceasta fiind comunicată atât prin fax, cât şi prin poştă, neluând astfel în considerare apărările formulate de autoritatea pârâtă; hotărârea primei instanţe nu este motivată în fapt şi în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ.; instanţa de fond nu a reţinut că prin Ordinul nr. 127/2009 s-au majorat cu un procent de peste 50% atribuţiile funcţiei publice de conducere, fiind vorba de reorganizarea autorităţii publice.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, precum şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la nemotivarea sentinţei atacate Înalta Curte constată că acesta nu este susţinut de actele şi lucrările dosarului. Astfel, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, la care a aplicat dispoziţiile legale pe care le-a apreciat incidente cauzei, recurentul neindicând concret în ce sens consideră că hotărârea nu este motivată.
În ceea ce priveşte motivul de recurs care cuprinde critici referitoare la soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi care se întemeiază pe dispoziţiile Ordinului nr. 127/2009, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.
Astfel, prin măsurile ordonate prin actul administrativ atacat reclamanta a suferit retrogradarea din funcţia publică de conducere de director executiv în cea de execuţie, de consilier, preluând însă atribuţiile şi responsabilităţile postului de conducere deţinut anterior.
În motivarea ordinului s-a invocat ca temei de drept Ordinul nr. 127/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice, prin care s-a dispus reorganizarea autorităţilor de sănătate publică judeţene ca direcţii de sănătate publică judeţene, autoritatea pârâtă apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. c) se prevede situaţia reorganizării dacă este schimbată denumirea funcţiei, dar condiţia cumulativă pentru reducerea postului este aceea ca atribuţiile aferente funcţiei publice să fie modificate în proporţie de 50%. Or, din actele dosarului nu rezultă nici schimbarea de denumire a funcţiei şi nici modificarea atribuţiilor corespunzătoare acesteia în proporţie de mai mult de 50%. în acest sens, în mod corect a reţinut prima instanţă că prin art. 2 din O.M.S. nr. 127/2009 s-a menţinut postul public de conducere de director executiv, iar atribuţiile aferente funcţiei de conducere au fost date temporar tot în sarcina reclamantei, modificarea lor în proporţie de peste 50% nu a fost dovedită.
Se reţine totodată că eliberarea din funcţie a reclamantei nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile limitativ prevăzute de art. 87 din Legea nr. 188/1999, din conţinutul actului administrativ nerezultând alte motive legate de activitatea reclamantei şi care să fi dus la necesitatea luării acestei măsuri de modificare a raporturilor de serviciu.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, împotriva sentinţei nr. 63/CA din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 581/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 578/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
