ICCJ. Decizia nr. 597/2010. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 597/2010
Dosar nr.5090/1/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC „A.F." SA Buzău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, obligarea la punerea în executare a Hotărârii nr. 233 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, în sensul de a se conforma pârâta dispoziţiilor instanţei de anulare a Deciziei nr. 77/2005 şi a Procesului-verbal din 14 septembrie2004, a măsurilor dispuse prin actele de control nr. 1/2003 şi nr. 2/2003 şi să pună în executare efectiv scutirea de plată a obligaţiilor bugetare restante la data de 30 ale lunii în care s-a semnat contractul de privatizare, prin operarea scutirii şi a exonerării în evidenţele sale.
Totodată, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri şi să se aplice conducătorului autorităţii publice o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
A arătat reclamanta că s-a adresat autorităţii pârâte cu scrisoarea nr. 33509 din 28 august 2007 pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţate în dosarul de contencios administrativ, solicitând ca aceasta să se conformeze titlului executor reprezentat de Sentinţa civilă nr. 233/2006 a Curţii de Apel Ploieşti, sentinţă menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pârâta refuzând în mod nejustificat executarea sentinţei în termenul stabilit de instanţă.
Prin Sentinţa civilă nr. 131 din 20 mai 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost admisă în parte acţiunea formulată, instanţa dispunând obligarea intimatei să plătească reclamantei suma de 10.9613 RON daune interese, compusă din 17.933 RON reactualizarea sumelor din titlu şi 91.680 RON profit nerealizat, conform raportului de expertiză, precum şi aplicarea conducătorului autorităţii publice a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere.
S-a reţinut, în ce priveşte capătul de cerere vizând punerea în executare a hotărârii, că pe rolul Curţii de Apel Ploieşti există o contestaţie la executare privind întinderea şi aplicarea titlului, în cadrul căreia se invocă probleme de drept legate de executare.
În ce priveşte sumele pretinse, instanţa a procedat la omologarea variantei î din raportul de expertiză, întrucât aceasta respectă titlul executor ce face obiectul litigiului.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 din art. 304 şi ale art. 3041 C. proc. civ., cerând admiterea acestuia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2136 din 9 aprilie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău ca tardiv.
Împotriva acestei decizii recurenta-pârâtă a formulat contestaţie în anulare, criticând Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ.
S-a apreciat în această cale extraordinară de atac că hotărârea dată în recurs reprezintă o greşeală materială.
S-a precizat că eroarea materială a instanţei de recurs a constat în aceea că nu a luat în calcul borderoul de corespondenţă dintre instituţia recurentă şi Oficiul Poştal Buzău din care rezultă că recursul a fost formulat în termen legal.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă.
Contestaţia în anulare prevăzută de art. 318 (1) C. proc. civ., prevede pentru admisibilitate două motive: când dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul „unei greşeli materiale”, când instanţa respingând recursul sau admiţându-l în parte, „a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
De asemenea, nu orice hotărâre poate face obiect al contestaţiei în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ., ci doar aceea prin care s-a soluţionat recursul.
În speţă, prin Decizia atacată nr. 2136/2009 s-a respins recursul ca tardiv formulat.
Faţă de considerentele mai sus invocate şi de prevederile textului de lege - art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această cale extraordinară de atac este inadmisibilă, motiv pentru care se va respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău împotriva Deciziei nr. 2136 din 9 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 5772/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 601/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
