ICCJ. Decizia nr. 5780/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5780/2010
Dosar nr. 1438/46/2009
Şedinţa publică de Ia 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
La data de 6 noiembrie 2009 (data de pe plic), reclamantul G.I. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru şi pe pârâtul Municipiul Rm. Vâlcea prin primar, pentru a fi obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea prin reevaluare şi emiterea titlurilor de despăgubire a Dosarului nr. 38354/CC aflat la această instituţie, ce priveşte bunul imobil situat în Rm. Vâlcea strada Calea T., precum şi obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor la plata efectivă a acestor despăgubiri.
În motivarea cererii, s-a arătat că a deţinut acest imobil până când i-a fost expropriat conform Decretului nr. 71/1980, fiind demolat iar terenul ocupat de construcţii, astfel că nu mai poate fi retrocedat în natură. După ce sentinţa nr. 778/2004 a rămas definitivă şi irevocabilă, dosarul privind restituirea prin compensare a ajuns la Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 34354/CC. în anul 2008 a primit adresa din 25 februarie 2008 la care a răspuns imediat atât privind modalitatea şi valoarea de despăgubire, dar după acest moment nu a mai primit nici o informaţie, motiv pentru care se impune admiterea acţiunii, cu plata daunelor de 200.000 RON.
La 8 decembrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, dat fiind faptul că autoritatea competentă să emită titlul pentru acordarea despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 247/2005 este doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. A invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile cu acest pârât, întemeiată pe disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
La aceeaşi dată s-a înregistrat şi întâmpinarea formulată de pârâtul Municipiul Rm. Vâlcea care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că propria comisie a propus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 104 m.p., situat în fosta strada L., actuală Calea T., pentru că este afectat de construcţia unui bloc de locuinţe şi a stabilit în urma evaluării, valoarea echivalentă a terenului şi construcţiei, prin dispoziţia nr. 2754 din 22 martie 2007. Dosarul se află în prezent la Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competenţa de a efectua în continuare operaţiunile stabilite pentru finalizarea dosarului.
La 14 decembrie 2009, s-a formulat completarea la cererea de chemare în judecată prin care reclamantul a arătat că solicită chemarea în judecată a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor având în vedere că aceasta este instituţia care trebuie să emită titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind instituţia care trebuie să achite efectiv sumele cuvenite şi a Statului Român prin Municipiul Rm. Vâlcea pentru că acesta este detentorul imobilului.
La 2 martie 2010, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a arătat că a emis decizia nr. 2949 din 16 septembrie 2008 privind titlul de despăgubire în cuantum de 44.959,10 RON conform sentinţei civile nr. 778/2004 a Tribunalului Vâlcea şi că aceasta a fost comunicată reclamantului, fiind retransmisă instituţiei de către Poşta Română. În continuare, s-a apreciat că solicitarea reclamantului de reevaluare este inadmisibilă prin raportare la decizia nr. 52/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa nr. 63/F-CONT din 31 martie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fonda reţinut că potrivit disp.art. 3 alin. (1) lit. a), art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (act normativ aplicabil în speţă), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea căreia îi revine competenţa emiterii deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. În consecinţă, este singura instituţie care poate sta în judecată în cererile având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire, motiv pentru care ceilalţi pârâţi chemaţi în judecată nu au calitate procesuală pasivă. Şi pentru plata efectivă a acestor despăgubiri, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede anumite termene şi instituţii abilitate a dispune plata, după anumite proceduri, motiv pentru care Ministerul Economiei şi Finanţelor (actual Minister al Finanţelor Publice), nu are calitate procesuală pasivă.
În plus, s-a reţinut pentru Municipiul Rm. Vâlcea, că nu s-a cerut obligarea lui la adoptarea unei anumite poziţii sau efectuarea unor operaţiuni, astfel că acţiunea faţă de acesta este apreciată şi ca fiind lipsită de obiect.
În ceea ce priveşte pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a constatat că prin cererea de chemare în judecată completată s-a cerut obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul în litigiu. Or, aceasta s-a conformat obligaţiilor proprii ce îi reveneau în conformitate cu dispoziţiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în sensul că a emis decizia nr. 2949 din 16 septembrie 2008 privind titlul de despăgubire în cuantum de 44.959,10 RON, reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinţei civile nr. 778/2004 a Tribunalului Vâlcea, comunicată la domiciliu şi restituită de Poşta Română.
Drept urmare, cererea de a fi obligată această pârâtă la emiterea titlului de despăgubire este lipsită de obiect, reclamantul având posibilitatea să o atace în condiţiile prescrise de acelaşi act normativ aplicabil situaţiei sale, respectiv Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant G.I. susţine, în esenţă, că în mod greşit a luat instanţa de fond în considerare faptul că pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 2949 din 16 septembrie 2008 reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 44.959,10 RON, fără ca la dosar să fie făcută dovada comunicării acesteia la domiciliul recurentului.
Mai susţine că autoritatea pârâtă a procedat greşit emiţând decizia privind titlul de despăgubire fără a reevalua suma stabilită prin sentinţa nr. 778 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, tergiversarea soluţionării dosarului de despăgubiri fiind culpa exclusivă a pârâtei.
O altă critică formulată de recurent vizează soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, în condiţiile în care, aceasta este cel care face efectiv plata despăgubirilor.
Pentru nerezolvarea în termen a cererii sale, recurentul solicită obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în cuantum de 50.000 euro.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul G.I. a solicitat să fie obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea prin reevaluare şi emiterea titlurilor de despăgubire a Dosarului nr. 38354/CC aflat la această instituţie, ce priveşte bunul imobil situat în Rm. Vâlcea strada Calea T., precum şi obligarea Ministerului Economiei şi Finanţelor la plata efectivă a acestor despăgubiri.
În faţa instanţei de fond, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus decizia nr. 2949 din 16 septembrie 2008 conţinând titlul de despăgubire în cuantum de 44.959,10 RON, despre care recurentul-reclamant afirmă că nu i-a fost comunicată până la momentul introducerii acţiunii.
Prin urmare, capătul de cerere privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu are obiect, atâta vreme cât anterior sesizării instanţei de contencios administrativ acest act fusese emis de autoritatea pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi aceasta independent de faptul că reclamantul nu a intrat încă în posesia deciziei menţionate.
Odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, se intră într-o altă etapă a procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005 şi anume aceea în care cel nemulţumit de conţinutul deciziei emisă de Comisie o poate ataca la instanţa de contencios administrativ cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În aceste condiţii, o reevaluare a imobilului în vederea stabilirii unui alt cuantum al despăgubirilor nu poate fi dispusă de către instanţă, fără a exista o contestare a deciziei privind titlul de despăgubire.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind plata efectivă a despăgubirilor, se constată că şi acesta este neîntemeiat, având în vedere că acesta este un capăt de cerere subsidiar primului, care în mod corect a fost respins ca lipsit de obiect, iar prin O.U.G. nr. 62/2010 procedura emiterii titlurilor de plată este suspendată pentru o perioadă de 2 ani.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I., împotriva sentinţei nr. 63/F-CONT a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5775/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5783/2010. Contencios. Comunicare informaţii... → |
|---|
