ICCJ. Decizia nr. 5775/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5775/2010
Dosar nr. 9573/2/2009
Şedinţa publică de la 22 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul G.C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi A.N.P.F.D.C., anularea ordinului nr. 289/2009 şi aducerea A.N.P.F. la forma iniţială de organizare, respectiv menţinerea ordinului nr. 33/1994 ca valabil până la data unei reorganizări legale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că ordinul contestat are la bază date false cu privire la structura Agenţiei, în sensul că la pct. 2 se specifică existenţa unui singur post - „funcţie publică specifică de manager public"; fiind omis postul său de funcţionar public de conducere.
A mai arătat reclamantul că ordinul a fost emis fără avizul prealabil al A.N.F.P., obligatoriu înainte de reorganizarea autorităţilor şi instituţiilor publice, conform O.U.G. nr. 229/2008 şi Statutului funcţionarilor publici - Legea nr. 188/1999.
În şedinţa publică din 22 iunie 2010 instanţa de fond a dispus conexarea la prezenta cauză a Dosarului nr. 9575/2/2009 în care reclamantul, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi a solicitat anularea deciziilor din 17 martie 2009, din 24 martie 2009 şi din 24 martie 2009 şi daune morale în cuantum de 1 RON.
Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii, excepţii respinse prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2010. Totodată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 3122 din 29 iunie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A admis în parte cererile conexate formulate de reclamantul G.C.D., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi A.N.P.F.D.C., a anulat ordinul nr. 289/2009, decizia din 17 martie 2009, decizia din 24 martie 2009 şi decizia din 24 martie 2009 şi a respins capătul de cerere privind daunele morale ca neîntemeiat.
Totodată a respins excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin ordinul nr. 189/2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale s-a aprobat structura organizatorică a A.N.P.F., temeiul de drept fiind reprezentat de O.U.G. nr. 229/2008 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administraţiei publice şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. A mai reţinut instanţa de fond că potrivit art. III alin. (2) din O.U.G. nr. 229/2008 autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală au obligaţia de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili numărul maxim de funcţii publice de conducere şi de execuţie, cu avizul A.N.F.P., în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 188/1999.
În acest context a constatat prima instanţă că, din actele dosarului nu rezultă că proiectul de structură organizatorică al pârâtei a avut avizul A.N.F.P., dimpotrivă, astfel cum rezultă din adresa aflată la filele 98-99 din dosarul conexat, aceasta şi-a exprimat explicit refuzul de a aviza favorabil funcţiile publice din cadrul autorităţii pârâte.
Mai mult, a reţinut instanţa de fond că A.N.F.P. a menţionat că desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director din cadrul Direcţiei Programe şi Coordonare, ocupat de reclamant, nu face obiectul O.U.G. nr. 1/2009, ci se poate realiza numai cu respectarea art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
A concluzionat instanţa de fond că ordinul atacat este nelegal şi pe cale de consecinţă şi cele trei decizii ulterioare, emise în baza ordinului nelegal.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanţa de fond l-a apreciat neîntemeiat, deoarece reclamantul nu a dovedit în nici un mod existenţa unui prejudiciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei, Sociale, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- soluţia instanţei de fond a fost dată cu încălcarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul nefăcând dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile obligatorii, prevăzută de textul de lege menţionat;
- faţă de petitul cererii de chemare în judecată, instanţa de fond trebuia să constate că, potrivit pct. 49 din anexa nr. 1 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, A.N.P.F. s-a desfiinţat ca urmare a comasării cu A.N.P.D.C., constituindu-se o nouă persoană juridică, respectiv A.N.P.F.D.C.
Pe cale de consecinţă, solicitările reclamantului constând în anularea ordinului nr. 289/2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale privind structura organizatorică a A.N.P.F. au rămas fără obiect.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, deşi instanţa de fond a soluţionat în mod corect excepţia lipsei procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul depunând la dosar dovada îndeplinirii acestei proceduri, pe fondul cauzei nu s-a avut în vedere împrejurarea că instituţia a cărei reorganizare o contestă reclamantul a fost desfiinţată prin norme cu putere de lege, respectiv prin Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, menţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional; A.N.P.F. s-a desfiinţat ca urmare a comasării cu A.N.P.D.C., constituindu-se o nouă persoană juridică, respectiv A.N.P.F. şi a Drepturilor Copilului, conform pct. 49 şi Anexa nr. 1 la legea menţionată.
Faţă de această modificare legislativă, contestaţia reclamantului împotriva ordinului nr. 289/2009 emis de Ministrul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale a rămas fără obiect.
În temeiul art. 312 alin. (1), (2) şi (3) recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împotriva sentinţei civile nr. 3122 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul G.C.D., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5768/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5780/2010. Contencios → |
|---|
